14.7.06

BULETIN ARP NR. 16/2006

"CALENDAR DE INIMA ROMANEASCA"
--------------------------

GANDURI DIN ZONA CEAHLAULUI

Ma bucur nespus de mult sa constat ca foarte multi intelectuali sunt interesati de zona muntelui Ceahlau. Apreciez in mod deosebit legatura de suflet a Domnului Artur Silvestri cu aceasta zona , si dorinta domniei sale ca nimeni sa nu se atinga de acest munte sacru. Am onoarea sa fiu preot la poalele muntelui Ceahlau , si ori de cate ori am ocazia le vorbesc celor care vin aici despre bogatia si frumusete locurilor acestea. Nimic nu poate fi mai frumos decat un rasarit de soare care se iveste din luciul lacului Bicaz, o adiere de vant in timpul amiezi si un apus de soare pe varful muntelui.Frumusetea Muntelui Ceahlau o simti mereu, indiferent unde te afli, dar pentru noi cei de aici o simtim in sufletul nostru , mai ales ca ne consideram ctitori ai Biserici de pe Muntele Ceahlau. O particica din noi am asezat-o pe varful muntelui , iar astazi avem acolo sus, rugatori pentru noi si pentru neamul romanesc. Astept in continuare sa citesc impresii despre Ceahlau.

Hristos este in mijlocul nostru!
Cu multa pretuire, Pr. Irina Ioan,
e-mail : irina_ioan@yahoo.com
27.06.2006

_________________________________________
CAMPANII PENTRU MARILE SIMBOLURI


ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU a initiat, in Saptamana Mare,pregatirea documentatiei pentru unul din gesturile cel mai puternic incarcate de simbol national: INFIINTAREA EPISCOPIEI DE CEAHLAU. In sprijinul acestei idei, toti cei ce isi fac din memoria colectiva un mod de a intelege lumea, sunt rugati sa ne trimita gandurile lor despre aceasta initiativa si despre insemnatatea Ceahlaului in istoria romanilor.Publicam aici prima parte din documentarul de sustinere asupra necesitatii intemeierii Episcopiei de Ceahlau, alcatuit de dl. Artur Silvestri, initiatorul acestei actiuni.

Asteptam opiniile si sustinerile Dvs, la adresa de e-mail: arp.contact@gmail.com

_____________________
"SANCTUARUL TAINIC"



In materia organizarii bisericesti, si, deci, a constituirii de scaune episcopale,cel dintai criteriu ce se ia in seama este, de buna seama, traditia. Aceasta ar insemna ca sunt preferabile "re-infiintari" de "scaune istorice atestate" si ca, prin urmare, "geografia sacra de astazi" ar trebui sa nazuiasca sa reproduca "geografia sacra traditionala". Aceasta directiva este, insa, tratata diferentiat la noi si din acest punct de vedere cateva adaosuri trebuie facute. Noi am facut posibile recent, fiindca existasera, un numar de episcopii (Husi, Maramures, Severin, Caransebes), arhiepiscopii( Targoviste si Tomis), mitropolii (Cluj, deci Vad si Feleac), fara a respecta, totusi, in totalitate, atat "rangul" (caci si Targoviste si Tomis au fost Mitropolii, ca si Curtea de Arges) cat si"locul". In acelasi timp, cele ce existau canonic dar nu aveau scaunul ocupat s-au completat numai intr-un singur caz prin alegere de ierarh (Basarabia, ramasa fara titular mai multe zeci de ani) in vreme ce Mitropolia Bucovinei si Cernautilor inca are "vacanta" de intaistatator. In acelasi timp, "traditia" nu lucreaza intotdeauna ca reazem nediscutabil in tematica scaunelor episcopale. Cateva "locuri consacrate" nu au astazi episcopie (Strehaia sau Braila, vechiul"Proilav") si nici mitropolie("Vicina", de unde mitropolitul Iachint s-a stramutat la Arges, la jumatatea veacului XIV), in schimb avem episcopii acolo unde, istoriceste, nu se documenteaza (Giurgiu, fosta raiaua, ca si Slobozia, care, daca ar fi capatat in atasare si denumirea de "Durostorum" ar fi putut intruni, poate, conditiile unei "episcopii traditionale stramutate"). Rezulta, deci, ca a face din "traditie"criteriul absolut si nediscutabil nu este de recomandat atata vreme cat, in practica, acesta nici macar nu se respecta cu totul si nu devine instanta de casatie. Astfel s-ar putea deduce ca, laolalta cu "traditia", ar trebui sa apara si "necesitatea desfasurarilor istorice actuale "care pot sa fie altele decat cele ce apartin geografiei istorice;aceasta incheiere este cu totul intemeiata si se explica prin modificari nu doar de raspandire in teritorii ci si in altfel de" concentratii de valori sociale "aduse de vremurile ce s-au scurs ca si, evident, si de perspectiva in viitor. La Baia, unde, fiind capitala Moldovei din veacul XIV,putem inchipui ca exista o episcopie,astazi ar fi de tot fara sens sa gandim a crea scaun intr-o regiune desertata si de oameni si de sensuri altele decat memoria duhului nevazut.Extensiunea si adaptarea actioneaza, deci, creind "capat de traditie noua" si in acest fel ne putem explica "mitropoliile reiesite din revarsare" (expresie a"roirii"de populatie romaneasca produse de obicei in directii ele insele "traditionale"). Astfel apar, si au legitimitate,"scaunele de diaspora" de la Berlin, Paris si din New York, care, daca ar fi sa ne orientam dupa "criteriul anterioritatii"nu ar fi trebuit sa existe(nu insa si Episcopia "Vetrei Romanesti", care este o creatie organica). Dar si in aceasta tematica tratamentul este deopotriva de diferentiat fiindca aparand episcop pentru "romanii de peste tara"nu se creiaza decat sporadic "pastor" pentru cei "agatati de locul parintilor" adica pentru Aromani. "Daco-romanitatea" ortodoxa autohtona ramane, deci, in aceiasi suferinta multiseculara adusa de strainul ocupant si in afara de Gyula si de Varset (totusi, realist vorbind,"episcopii tolerate") noi nu avem alta indemnare nici macar in directia "scaunelor dacice clasice"precum ar fi Remesiana si Bononia ori ,mai incoace de noi, Ohrid . Insa oricat ar parea de indefinita prin tratament diferentiat aceasta realitate de"puncte nodale"argumentele capitale se pot rezuma cu usurinta.Acestea sunt"traditie"si"insemnatate actuala"care,in acelasi timp,ar trebui sa traduca si importanta simbolica,adica,la drept vorbind,"caracterul de sanctuar"si "recunoasterea populara". Aici apare, ca si in examinarea notiunii de "sfintenie", reazemul "pretuirii neconditionate aduse de multimi" si, pe scurt, "ratificarea populara".Dar toate acestea se confirma tulburator de clar in materia "Ceahlaului". Intai de toate, ar fi "traditia propriu-zis bisericeasca",unde in aparenta nu ar fi suficiente argumente din perspectiva organizarilor eclesiastice documentate.Aici nu am fi avut "episcopie dovedita prin hrisov si uric"emis dupa "Descalecat", adica intocmai din vremurile cand oranduirea de poporeni iesita la vedere la o vreme s-ar fi insotit si cu oranduiri in stratul celor nevazute ce ascultau de Dumnezeu.Astfel spunandu-se ar reiesi ca"geografia episcopatelor romanesti"ar trebui sa fie-si acesta s-ar impune ca un criteriu necontestabil - "geografia statalitatilor" din Evul Mediu si din Renasterea isihasta dar aceasta incheiere nu se poate sustine.Daca acesta ar fi reazemul unic, atunci" Arhiepiscopia Tomisului"(si eventual,Mitropolia de la Pontul Euxin, care, istoriceste, este categoric legitima) nu ar avea nici o sustinere cata vreme se atesta cu aproape o mie de ani inainte de "aparitia prin vizibilitate a Statelor romanesti"desi exprima o crestinare ce se facuse inca din "epoca Apostolica" si nu se contesta. Apar, deci, atat ideea ca "episcopii anterioare Statelor dovedite "vor fi existat si numai lipsa unui spune ca pot fi"scaune legitime" (si sunt!) cele ce au o vechime anterioara "recunoasterii Voievodului". Acesta este un aspect capital, asupra caruia trebuie staruit.

25 Aprilie 2006
ARTUR SILVESTRI
e-mail: artur.silvestri.contact@gmail.com

________________
NAPOLEON SAVESCU
"GANDURI SI FULGURATII"

„Cum sa nu fii mandru ca te tragi dintr-un asemenea popor ca dacii? Americanii sunt cel mai nationalist popor. Ei isi apara valorile si bine fac. Noi de ce sa ne temem? Cei care nu cred in valorile spiritualitatii dacice s-au refugiat intr-un americanism de prost gust fiindca nu au gasit in istoria lor propriile valori. Statul Israel ii plateste pe evreii ultraconservatori pentru a purta uniforma lor traditionala la 41 de grade Celsius: jiletca, palarie neagra, pardesiu negru. Este o idee si pentru refacerea portului romanesc, care e foarte frumos, pentru a pune in valoare turistica acest loc, amenajat cum trebuie, nu tiganie. Sanctuarul de la Sarmisegetuza trebuie facut accesibil turismului, nu degradandu-i fondul."

Dacii erau cei mai buni doctori din antichitate. Spun grecii, nu eu. Nu pretind ca-i mostenesc, dar nici nu resping ideea. Noi ramanem urmasii dacilor. Cromozomii nostri sunt aceiasi. Va asigur. Am citit despre plantele medicinale folosite de romani, plante din care peste 50 la suta aveau nume dacice. Am cumparat de la Upsala, Suedia, o carte foarte rara, Zalmoxis, primul legiuitor al getilor, scrisa in 1674, intr-o latina amestecata cu greaca. Nu pot s-o citesc si nu stiu cui s-o daruiesc in Romania. (!) Scrierile despre daci trebuie publicate. La facultatile de filologie nu se cerceteaza limba dacilor. Cine s-o studieze? Rusii, germanii, americanii?" (fragmente din vol. "Cum incepe lichidarea unui popor", in pregatire)
_______
FRUMOASA ADORMITA
SAU BISERICA SUB ANESTEZIE



A fost odata ca niciodata, mai bine nu s-ar mai fi povestit asa, o Frumoasa (deoarece Biserica la noi este de gen feminin, desi Trupul lui Hristos este de genul neutru, sa fie aceasta un semn de androgenism edenic?) ca nimeni alta cu o mostenire mai tare ca piatra si mai duioasa ca Miorita si Luceafarul. Dupa ce veacuri la rand Ea ne-a purtat pe « aripile lui Pegas » mustind a duhovnici si teologi de cel mai inalt soi domnesc, acum odata cu deschiderea portilor universitare de peste noapte, ca un adevarat « cal troian » au patruns si agamitii si dandanchii acolo unde se intra doar o data pe an, si nu fara de jertfa(re-creare!) in Sfanta Sfintelor. Lipseste acel timp al memoriei ciclice, acea « Oglinda » Tarkovschiana care te face sa te vezi exact asa cum esti, gol de hainele imparatului, adulate de contemporani. Altfel nu-mi pot explica ce s-a intamplat cu Frumoasa de a adormit brusc(a palit-o somnul!) acum cand se cere o mai treaza trezvie. « Cavalerul tristei figuri » ranjeste astazi obraznic de dupa catapeteasma rupta sau tocita de scolastica gaunoasa si se expune cu nerusinare ridicolului si neintelegerii omului recent fie prin prea-preocuparea de un cult neinteles, necatehizant, fie prin non-actiunea si indiferentismul clerical grosolan. Cele mai noi cuceriri ale stiintei, ale culturii, ale literaturii ii lasa rece pe prea-latii clerici de contrabanda. Nimic nu misca « iconostasurile », adica bardahanele umplute cu sarmale si vin domnesc, spre o mica iesire din jugul administrativ al « furcilor caudine » oficiale. Cateva lamentari sub pseudonume pe spatiul virtual al internetului, cativa calugari renegati cu crucea in mana, altii sub poala ascultarii de ei insisi si cam atat. La atata scofala se rezuma protestul Frumoasei adormite. In rest, pregatiri pentru lupta cea rea de amplasare strategica in vreo tabara insuflata de « vantul a-sfant » din viitoarea rascoala patriarhala. « Calcaiul lui Ahile » este prezent la toti si la toate din tabere, dar ce te faci ca unii sunt cu totul, numai calcai ? Cine stie sa priveasca in valtoarea apelor neduhovnicesti ale Frumoasei poate intrezarii « Chipul Meduzei » viitoare cu toti arhi-serpii fara de inima porumbeilor agatati de capul Ei. Unde esti tu Boca Duhovnicule ? Unde esti tu Sandule Tudor, rugule aprins ?Unde esti tu Gafencule Noule Mucenic ? Unde esti tu El Sabio de la Rohia-Steinhardt ?Unde esti tu Staniloaie Cel Mare ? Unde esti raiule de Cleopa ? Unde esti tu Argatu postului si al rugaciunii? Unde esti Galeriu cel Jertfelnic? Si lista ar putea continua la nesfarsit…Acesti adevarati « Colosi din Rodosul romanesc » au adormit, pentru ca in vremurile din urma cei buni pleaca si timpul celor rai se arata. Timpul acestora a fost important nu pentru numarul anilor, adunatura de cifre ireale ci pentru starea care au dat-o, pentru memoria lor sacra si pentru ucenicii adevarati ai lor care vor fi la sfarsit mai mari ca cei dintai de vor arde ca aceia. Din pacate observam la zenit cum se inalta rusinos si blestemat « Complexul lui Oedip » al noilor teologi si recentilor culturalnici. Ucid pe tatal lor (neamul romanesc)si se casatoresc cu mama lor placerea si desfraul mandriei de sine. Frumoasa ca prim cap al bicefalului bizantin a fost indelung curtata de celalalt cap ala celuiasi blazon si in sfarsit plictisita si fara support interior(cineva zicea: "Da, Hristos a zis ca portile iadului nu o vor birui - Biserica - dar portile raiului?") s-a lasat sedusa de acesta si a intrat cu totul in « cutia Pandorei ». Acum este santajata de al doilea cap si nu mai poate da inapoi, desfraul trebuie sa mearga pana la capatul armaghedonial. Desfranata in Apocalipsa lui Rozanov Vasili este Biserica care curveste cu Puterea(calareata!). Desi au acelasi trup, format din bietii cobai ce-si zic ba credinciosi ai Bisericii nationale, ba cetateni ai Romaniei UEuropenizate, totusi culmea prostitutiei este acea « onanie de prestigiu » (Tutea Petre)care o face de vreo 50 de ani incoace cu singurul si propriului sau trup slabanogit. Ca in acea intamplare cu maestrul Michelangelo care cauta un model pentru a-l picta pe Hristos si mergand prin piata vede un tanar cu trasaturi angelice pe care il convinge sa-i pozeze . Putin mai tarziu ajunge la imaginea lui Iuda si cauta iarasi un model prin aceiasi piata, un model urat, schimonosit de rautate gaseste imediat dar cand il pune pe scaun ca sa-l picteze nu poate de timpul rasului a aceluia ales. Il intreaba de ce rade, si acesta ii spune ca nu se poate abtine, deoarece primul model a fost tot el, acum angelicul trecand in grotesc dupa o viata de huzur si promiscuitate. Deci iata acelasi model in timpuri diferite, ros de patimi. Similar cu Frumoasa Adormita, care din cap egal, al Bicefalului,trece in calareata ordinara, in Desfranata apocaliptica. Pare insinuos, pare fantastic? Este crudul adevar! Scandalizez, se prea poate, deci suntem vii! Curva, Desfranata este cea care odinioara era Frumoasa(daca vroia sa "salveze lumea" - Dostoievschi)dar a adormit in somnul ratiunii si in patucul cu saltele relaxa al moliciunii caldicele omorand(avortand)copiii si Fetii-Frumosi acestui neam. Parastasul Ei a inceput si vine navalnic catre sfarsit. « Eu nu caut, eu gasesc » zicea Picasso, cati mai au aceasta « tensiune de mers pe fir intins », cum zicea Sf. Grigorie de Nyssa ? « Drumul Damascului » de azi e plin de gropi scolastice si capcane cu arome de spaga si s-ar cuveni asfaltat si desfundat de « noii mucenici » cu mandate de rabdatori, dar cine sa o faca (Paralelism sugubat despre Biserica Paralela!)? Este timpul, sau inca il mai asteptam ? Timpul este atunci cand visul lumii se pune in acord cu fapta vitejilor. Nici Dumnezeu Atotputernicul nu are tupeu sa sileasca pe omul liber daca acesta nu vrea, caci s-ar nega pe sine Insusi si ar viola libertatea care vine tot din Atotputernicia Sa. Odata, la un curs, Avva Galeriu, celui ce i-a lipsit putin sa nu devina Patriarh(era un Patri-arh in tot cuvantul biblic, dar si un gentleman si chiar un cavaler de vita nobila) spunea de « marirea omului » caruia Creatorul i-a pus in mana Viata si Moartea, sa aleaga. Pe langa aceasta, nici Dumnezeu nici dracul nu pot interveni, ce-si alege omul liber aceia are, ceilalti doi sunt titani neputinciosi. Era un timp supra-mundan cand il ascultai impreuna cu « abisalele » ce le izvodea necontenit. In fond timpul nostalgiei esentelor de viata il traieste fiecare in felul sau, important este ce ramane si ce pune in practica, altfel este strigare in pustiu si "vanare de vant"(Phoenix). Ma intreb daca aceste randuri, memorii vii ale cosmosului ,vor misca vreo piatra de suflet sau imi racesc degetele de pomana pe tastele calculatorului ? Recuperarea timpului pierdut si a spatiului risipit se face in frumusetea cat mai este a Frumoasei care asteapta un Fat Frumos[ori o Il(El, Elohim, Elohe)eana Co-san(sanctus)zea(Zamolxe)na] sa o sarute liturgic(nu mumificant) si sa o trezeasca din somnul ratiunii("care va naste monstri" cu anteriu si fara). Suntem predispusi la superficialul poleit cu asa-zisa civilizatie de bun simt, un fel de « politycal corect », pax americana. « Fetele lui Ianus » palesc in fata acestor noi concepte new age-iste de facatura talmudica si ar trebui macar intelese ca « haine vechi, second hand » , nu fardate, deci falsificate, ci dezvelite, pentru a le vedea rusinea toata lumea dez-dumnezeita de astazi. Cine mai este pregatit sa ia astazi « furcile caudine » fie si in dos, pentru adevar si dreptate ?(Dreptate, ochii plansi vor sa te vada !) Prea-latii doctoranzi, doctori docenti, care nu sunt « fara de argintii » iudei ? Culturalnicii academicieni cu cravate franceze la gat din loje bombastice? Muncitorii manelisti de azi? Taranii navetisti dez-taranizati de arhetipul lor cosmic ? Tinerii capsunari ce-si duc zilele in mandrie prin cotloanele europene? Institutorii, invatatorii, profesorii, universitarii fara de diploma bunului simt romanesc ce-si rod ciolanele pe aiurea si maraie pe sub catedrele lor cand cineva ii contrazice sau ii pune la cititul alfabecedarului vietii ? Studentii dupa un chef orgiastico-masochist stropit cu aburii alcoolului din pasta de dinti si pufoaica de pe la camine, mai au ei chef de revolta ? Haida-de ! A mai ramas careva ? Protesteaza cineva ? se abtine cineva? Vazusi in Piata Universitatii plina de gay si gay-tze, cine protesteaza, cativa idealisti verzi, cateva babe intre doua colive de la biserica, un popa amestecat prin multime si cam atat. Frumoasa in timpul acesta face conferinte de presa in somnu-i si se va trezi si Ea intr-un inceput de sfarsit cu o perna de gay in cap sau sub cap, dar va fi prea tarziu, mult prea tarziu. Marsul spre Europa naste idioti si idioate(ca sa fie egalitate intre sexe !) ce-si etaleza rusinile si sterpeziciunile. « Nu stilul cultural determina atitudinea morala a omului, ci invers ! » zice nu Berbecul din Dealul Tomisului, ci « Apostolul » Tarcovski, in « Motivul Timpului in filmele lui Andrei Tarcovski », un adevarat Eisberg din pacate prea putin cunoscut, dar caruia prea putini ii sunt vrednici sa-i « descalce legaturile sandalelor » metafizice romanesti. Cine se mai apleaca astazi pentru modelul « calusarului », pentru arta lui de a imbina cumintenia neamului cu ce mai mare « arta martiala » a « dasnsului sau sacru ». Sau care ochi se mai opreste pe liniile si combinatiile de culori de pe portul acestui frumos neam de viteji ? « Arta sacra ortodoxa este expresia vizuala a dogmei transfigurarii », zice Leonid Uspensky. Acest fabulos adevar este incrustat cu litere si culori in portul romanesc care are cea mai mare varietate de culori, admirabil si ne-intamplator combinate. Este cosmologia lumii scrisa pe camasa taraneasca veche si pe itzarii lui. Si ce mai pui ca au fost afierosite prin munca si sudoare si nu rareori prin sacrificiu. Nici vreun destept nu s-a gasit sa cerceteze serios acestea, sau sa faca obiect obligatoriu la scoala de studiu, in loc de « Romeo si Julieta » sau « Don Juan », sau Esca si Marius Tuca, modelatori de opinie. Care opinie, monser? Comunismul a castrat aceasta vivacitate a neamului si noi prin scursurile calailor vrem sa mai dam o palma neamului. Smerenia nu este prostie si lasitate, am mai spus-o. Cand Mantuitorul statea palmuit, a fost demn, l-a intrebat pe Palmuitorul jidovesc : «Daca am gresit, dovedeste-mi, daca nu, de ce ma palmuiesti ?» Cine mai are coloana verticala astazi ? Zicala : « Capul plecat, sabia nu-l taie…. » este citata trunchiat, poate de toiagele igumenice, dar intreaga suna cam asa : « Capul plecat, sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede ». Hai, fiti sinceri, ca la spovedanie, nu va place mai mult proverbul intreg, decat trunchiat ? Si atunci de ce nu strigati de pe acoperisuri ? « Cel ce intelege frumusetea coloanei drepte, ajunge la intelegerea arhietipului Celui Drept ! », parafrazare nu prea reusita a mea la cuvintele Sfantului Grigorie de Nyssa (« Cel ce intelege frumusetea icoanei - Evdochimov - ajunge la intelegerea arhietipului»). Probabil ca acel cap plecat se va apleca si mai mult, din ce in ce mai mult, pidosnic de mult, pana ce un bocanc ii va calca fata pentru totdeauna(aluzie la imaginea omenirii in viitor) si astfel se va ineca in propria lui teorie smerenica. Nu mai sunt de acord si nici timpurile nu am au rabdare sa cugetam ca in vremurile primelor veacuri crestine ca, sangele martirilor rodeste alti credinciosi sau martiri etc, acum sangele trebuie protejat in prima faza si facut in asa fel incat din caldura lui sa emane energii, cuvinte care sa schimbe constiinte si sa mute pietre din loc. Mai folositor este sa actionezi in duh, decat sa te retragi letargic. Samson, Ghedeon(ca profeti si atat!) trebuie sa renasca din neamul nostru! Acum este vremea actiuni binecuvantate, a cuvantului ziditor, care zideste tocmai pentru ca este viu, si mai de folos este o ceata de marturisitori vii, decat una de morti marturisitori(nu stiu cine a zis, dar a zis bine: "Un sfant trist este un trist sfant!"). Pentru ca suntem muritori, vom plati oricum odata acest pret, dar pana atunci sa nu dormim in caminele noastre caldicele cu facturi platite si cablu TV, ci sa iesim la Armaghedon . Timpul acestuia este mereu! Sa trezim Frumoasa adormita, daca nu printr-un sarut de rugaciune, atunci printr-o galeata de apa aruncata drept in fata, sau fie si printr-un bat la fund. Ramanem noi la ale noastre in continuare? Sa nu fie! Amin! "Cine nu stie ce este, de unde este si incotro merge, este un zero absolut care vine din zero absolute si se indreapta tot spre un zero absolut, adica un nimeni enorm!" Acelasi pentru cei care ma stiu, Oricine pentru altii,

Pr. IULIAN GAVRILUTA
e-mail: gavriluta_iulian@yahoo.com


______________________________________
"CHESTIUNI DE METODA"

Interviu cu poetul Leo Bordeianu,
editor al publicatiei "Limba Romana" din Chisinau


In loc de prefata:

Pentru a intra in sediul Casei Romane din Chisinau, trebuie facuta o întalnire in prealabil si trebuie trecut de geamurile fumurii si de poarta ferecata care protejeaza de ochii pietonilor pe colectivul revistei 'Limba Romana'. Aceste masuri de paza s-au dovedit necesare dupa ce in timpul manifestatiilor din 31-August- 1991, pentru legiferarea limbii romane ca limba de stat in Republica Moldova, un grup de barbari rusi au venit in gasca si au vandalizat si maltratat jurnalistii si sediul anterior al revistei. 10 ani mai tarziu, adica luna trecuta, acest sediu al 'Limbii Romane', a fost vandalizat iarasi de catre barbarii minoritari rusi, pe cand manifestatiile contra reintroducerii fortate a limbii rusein scolile din Republica Moldova de catre comunistii lui Voronin (varful de lancie al Moscovei in Basarabia), adunasera peste 70.000 de protestatari romani din Basarabia in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau.

(…)Asi vrea sa spun cateva cuvinte despre un proiect mai nou al nostru, de mare importanta pentru cititorii din Republica Moldova. Este vorba despre dedicarea cate unui numar al revistei pentru fiecare regiune a Romaniei, in care abordamistoria, cultura, valoarea nationala, si operele romanesti din aceste zone. Am inceput acest proiect in 1999 cu judetul Calarasi si ne-am bucurat de receptia entuziasta primita de la cititorii nostri, care in acest fel puteau mai bine sa-si cunoasca tara. Am conlucrat cu regretatul Stefan Draghici in cest sens, care a decedat intr-un accident rutier anul trecut. Aceasta prezentare a regiunii pentru basarabeni a fost si un subiect emotiv, pentru ca multi romani basarabeni au fost trimisi cu domiciliul obligatoriu in Baragan de catre Securitate, si alti basarabeni au fost gazduiti acolo ca refugiati in timpul razboiului mondial. Este o zona plina de valori culturale si artistice care ar trebui explorata mai mult de catre romanii de pe ambele parti ale Prutului. Apoi am scos editiile despre regiunile Maramuresului si a Bucovinei. Numarul despre Maramures a aparut in anul 2000, iar cel despre Bucovina l-am scos in anul 2001. Aici este vorba despre doua regiuni romanesti splendide, care reflecta cam acelasi 'destin', adica de-a fii fost injumatatite si fractionate de catre potentati straini, si care Isi au partile nordice in Ucraina, la vremea actuala. Aceasta istorie tragica se reflecta si in literatura, operele plastice si in general in cultura locala a acestor zone romanesti. Evident ca fiecare zona are specificul ei aparte, manifestat in orice suflare care radiaza de-acolo. Ca sa vorbesc numai despre Maramures, va pot spune ca ne-a impresionat foarte mult. Aceasta zona este ca o matrice a sufletului romanesc, a felului de a fii romanesc, in care se pastreaza foarte mult traditiile populare si folclorul nostru. Am avut ocazia sa petrec un Craciun la un festival al datinilor populare. Este o experienta de neuitat. Lumea isi coase inca propriile haine de sarbatoare. Este un felinerent de viata. Dupa cum spunea chiar un maramuresan, 'lumea se naste in itari si in cojoc'.

e-mail: limba_romana@mail.md


__________________________________
VITALITATEA "NEAMURILOR"

La "Messa Verde" se afla ruinele satelor 'pueblo" si ruine de locuinte rupestre foarte vechi,circa din primul mileniu d.Chr. Aceste ruine arata ca locuitorii bastinasi ai Americii de Nord nu erau nici "salbateci",nici "inapoiati" ci inca traiau la nivelul neolitic,epoca de aur a omenirii ,asa cum este pomenita in vremea in care amintirea ei vie nu pierise(Herodot,etc.). Va este bine cunoscut faptul ca "civilizatorii" au comis crime abominabile impotriva acestor oameni pasnici si i-au asuprit cum nu a mai fost asuprit vreun neam-pana in 1925 "bastinasii" nu au avut cetatenia americana! Oricum, in zona sunt acuma foarte multi descendenti ai neamurilor "Hoppi" si "Navajo". Oameni tineri, educati,avand ca limba principala limba triburilor si doar secundara engleza. Mai mult, acesti oameni sunt reancadrati in traditiile lor ,care nu au pierit asa cum nadajduisera invadatorii.(Iarasi se dovedeste ca "nu mor caii cand vor canii").Batranii lor stiu toate riturile de initiere si le transmit mai departe doar prin grai viu,ca realitate vie,acelora care
merita sa fie inaintati in taina.Altfel acei batrani duc taina cu ei in mormant.Acest lucru este de extraordinara importanta caci vadeste credinta tare,iar daca aceasta credinta este tare inseamna ca este si vie. Mai mult, numarul descendentilor bastinasi creste enorm si ei isi revendica proprietatile la randul lor.(Ce umbla roata uneori si vine roata!).Este dovada exceptionala ca Neamurile nu pier, caci sunt realitati duhovnicesti aduse in existenta printr-o Vointa care nu se contrazice si nici nu poate fi infranta de intunerecul zilei. Intre acei tineri spiritualizati si masa hedonist-indobitocita a invadatorilor , diferenta este de categorie. Nu incape indoiala.Venceremos!

ALEXANDRU NEMOIANU, SUA
23 Iulie 2006
___________________
O DEZBATERE CULTURALA
PURTATA IN SURDINA:
"CANONIZAREA LUI EMINESCU"

De mai multa vreme se afla in circulatie un document redactat de dl.Gheorghe Gavrila Copil privitor la "canonizarea lui Eminescu". Revenim cu alte cateva puncte de vedere,asteptand si alte opinii la adresa arp.contact@gmail.com
______________
E M I N E S C U

Aş vrea să vă vorbesc acum, ca un om liber, despre EMINESCU, despre cel de azi şi despre cel de atunci, despre cel jertfit pe altarele Limbii Române. 15 iunie 1889! "Iar timpul creşte-n urma mea. Mă-ntunec.", "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!"… 15 iunie 2006! Miroase-a flori de tei de Eminescu, în ziua în care pleoapele Poetului, grele de lumină, cădeau înfrigurate peste ne-marginile Mării din ultimul său Dor! …Intrarea în Europa, cu sau fără Eminescu?! Vai, vouă, celor ce gândiţi integrarea noastră în Poezia lumii fără-de-numele Lui! Noi nu ne putem de-barasa de vocalele şi consoanele fiinţei sale! Da, e adevărat, nu trebuie să fim patetici, dar când se pun pe talerele balanţei asemenea idei…europene, din când în când aducerea aminte de el e necesară, aşa cum e necesară aducerea aminte de Aerul pe care îl respirăm! Om a fost şi el, ca noi, cu trupul mistuit de patimi, Dumnezeul geniului "sorbindu-l din popor" pe cel "ne-ştiind să moară vreodată"! Au fost asemenea glăsuiri şi în vremea pribegirii sale prin lumea aceasta: " Să terminăm odată cu Eminescu!" El incomoda, deranja şi atunci. Duhul său liber tulbura aerul. Vuia uneori…Duh şi văzduh - E M I N E S C U !

NICOLAE NICOARA-HOREA
e-mail: nnhpoezia@yahoo.com


___________
"NOTE DE CAIET"

Ce bucurie poate fi mai mare pentru o penita decit cea de a aluneca pe o foaie iar pentru un carturar cea de a fi citit?

CORA SAURER CHIOREAN, Elvetia
e-mail: cosaur@gmx.net


_______
REFLECTII
SINGURATATE SI MONADA



Singuratatea, din fericire, sau mai curand din nefericire, tot omul stie ce inseamna. Monada insa este o notiune mai complexa si mai greu de definit. Termenul "monada" vine din grecescul "monas" care inseamna unitate. Leibnitz, parintele Monadologiei sau "Teoriei monadelor" (redactat in 1714), este filozoful-matematician extrem de putin permeabil la principiile materialiste ale lui Descartes, fiind atasat fizicii moderne a lui Huygens, care atribuie corpurilor, in afara formei si extinderii spatiale, si forte interne, de coeziune, care le asigura stabilitatea si autonomia. De la "forte" la Forta nu este decat un gand indreptat catre cer si Leibnitz l-a gandit ! Atunci cand spune ca "monada este unitatea fiintei", aceasta "unitate" o putem interpreta in dubla sa acceptiune: aceea de unitate de masura a profunzimii fiintei, dar si de forta de coeziune a principiilor vitale cu care ne nastem. Conform definitiei, o monada este "o forta ireductibila", care cuprinde deopotriva planul, sursa care a creat planul si rezultatul lui, adica increatul. Monada este unirea materiei vizibile cu materia invizibila sau "subtila". Monada este unul in toate si toate in unul. Mitr. Hierotheos Vlachos1, pasind pe urmele lui Leibnitz, vede MONADA in Dumnezeu, care este "unul si intreit": "Sfantul Maxim Marturisitorul spune: „Dumnezeu este impartit, dar neampartibil... El este unit in chip impartibil". Si apoi incheie spunand: „Din aceasta pricina, atat impartirea, cat si unirea sunt un paradox". Sfantul Thalassie scrie acelasi lucru: „Monada miscandu-se catre triada ramane monada; iar triada adusa din nou la monada ramane triada; ceea ce este un paradox". Monada este omul ca parte a divinitatii, omul-carne si omul-spirit in continua unire si transformare, de-a lungul anevoiosului proces al autocunoasterii, lumen naturae, care trece prin introspectie, prin coborarea in adancuri tulburi, in acea "vale a plangerii". "Doar in lacrimi poti sa-ti regasesti fata" – spune Cioran, dandu-i suferintei un sens, iar acest sens este spre cunoasterea de sine. Nu ma plang, Doamne, dar plang... Acest lucru se face departe de lume, daca urmarim atingerea esentei si nu a fatadei. Introspectia are nevoie de singuratate, iar singuratatea, odata ce i-am strigat numele, poate fi imblanzita in folosul nostru. In acest sens, Cioran a fost un imblanzitor de singuratate, caci ce altceva sugereaza fraza "Singuratatea nu te invata sa fii singur, ci singurul"? Filozoful, poetul cauta uneori singuratatea, fugind de lume, dar fuga vine abia dupa ce a experimentat-o, dupa ce a gustat din amaraciunea acelei singuratati. Omul, pentru concluzii vitale, are nevoie de tacere, fiindca atunci cand el isi scrie pe suflet, isi scrie sufletul. Iar atunci cand isi scrie sufletul, incearca sa se acordeze cu unda divina, cu Logosul. Acel om care va reusi, va fi cu adevarat "trezit", va fi cu adevarat un "initiat". Numeasca-l cine-o vrea, cum o vrea (din invidie, din rautate sau din porunca altuia): schizofren, autist, nebun, besmetic, omul trezit isi poate contempla monada si poate descoperi rostul ei. Din oaie de turma devine, fara voia lui si chiar fara stirea lui, pastor. Un asemenea pastor de suflete a fost, este si va fi de-a pururi Eminescu. Este destinul marilor oameni - filozofi, poeti, artisti in general, - acei "iluminati" pe care i-a dat lumea in tumultoasa ei existenta, ca pentru a-i sublinia legitimitatea. Acesti "iluminati", sau "alchimisti" care populeaza Shambala, sunt cei ce vad fara a fi prezenti, sunt cei ce aud rezultanta vocilor interioare ale celorlalti, le inteleg si le raspund, fiecare in limbajul care ii este propriu, - poezie, proza, muzica, filozofie, arte plastice s.a.m.d.. Ei sunt expresia monadei ca om in interactia lui cu divinitatea din launtru si cu lumea din afara, ca om liber dar si legat constient de ea. Retragerea temporara si aparenta din lume, este o necesitate pentru ei. "Intr-un cuptor deschis painea nu se coace", spunea Coelho. Acele exercitii de singuratate, necesare, caci artistul experimenteaza singuratatea pentru ca apoi sa o transforme in sursa de inspiratie, acele exercitii deci, odata sfarsite, uneori se pot eterniza. Dar nu din cauza obisnuintei de a pastra dinstanta, ci dintr-un fenomen de nerezonanta cu cei din jur, ramasi in urma, ca evolutie spirituala. Ion Deaconescu, sesizand cu subtilitate acest aspect al insingurarii nedorite, spune: "O, oameni, nu deschideti portile, ca s-ar putea sa nu intre nimeni". Monada nu are o forma ci toate formele. Monadele sunt deopotriva singularitate si pluralitate in unitate, in sensul complementaritatii acelor "diferentiale divine" cum le numea Blaga. Monada este acea linie subtila, invizibila si imobila, dar vie, in continua sa lucrare de transformare a omului. Aceasta transformare se face, dupa Leibnitz, nu din cauze externe, ci prin lucrarea "principiului intern" asupra simtului de perceptie a lumii inconjuratoare si a celei nevazute. Ea atinge, tangential, deopotriva pe om si pe Dumnezeul din el, atat cat incape El in om. De aici toata suita diversificarii in natura si a ierarhizarii monadelor. Nici o monada nu seamana cu alta, dar toate impreuna refac intregul. Monada sau suflet, tot una. Monada ar fi scara cu mai multe trepte, sau cu mai putine, pe care o avem de urcat de-a lungul unei vieti terestre. Cu fiecare treapta mai sus, avem o alta perspectiva, iar mintea si sufletul se imbogatesc intru sporirea constiintei. Pentru om, nu materialul din care este confectionata scara este important, ci numarul de trepte de urcat. Monada este ATMANUL indian, cel ce este "mai mic decat mic si mai mare decat mare", dar este si CABIR-ul grec, acel zeu pitic si urias totodata. Este atomul, este punctul si infinitul din el si din afara lui, este microcosmos si macrocosmos, unul si acelasi lucru, privit in oglinda timpului. Si acum, de la monada la monada, haideti sa ne privim mainile. Ce vedem ? Omul are 5 degete la o mana, atatea cat sa numere perioadele de evolutie a pamantului, a vietii si a materiei din univers. Iata monada! Ce ar fi mana fara cele 5 degete si ce ar fi cele 5 degete fara legatura lor cu palma? Ce ar fi palma fara trup si trupul fara creier? Ce este omul fara Dumnezeul din el? Este antimonada, este trupul condus de un creier atrofiat, este un "zombi", acel trup "mort" care poarta doua brate ce se termina cu doi pumni, gata sa loveasca. Iata si rostul vietii noastre terestre: triumful monadei asupra antimonadei. Omul, ca monada si totodata parte din Monada, oscileaza intre omul ca "zeu cazut, care-si aminteste de ceruri", al lui Lamartine, si cerul lui Cioran, ca "singura limita pentru delirul inimii".

ANTONIA ILIESCU,Belgia, 23 iunie 2006
e-mail: antonia.ioana@gmail.com


____________________________________
PENTRU STARETUL DE PE CEAHLAU
PARINTELE JUSTIN PARVU


Apelul ARP pentru Staretul de pe Ceahlau,Par.Justin Parvu,izgonit de Mitropolitul Moldovei din staretia Manastirii pe care a fondat-o acum cincisprezece ani , a fost semnat,pana la aceasta ora, de un numar impresionant de romani din toata lumea,ca dovada ca ,asa cum spunea tulburator Antonia Iliescu,"scoaterea unui om batran si sfant din casa lui,in Postul Pastelui,"este un pacat.Multe semnaturi au fost insotite si de cuvinte si ganduri tulburatoare,pe care le-am reprodus partial in numerele anterioare.Izgonirea "Staretului de pe Ceahlau"reprezinta,in esenta,expresia Stapanirii de azi de a inlatura orice model uman superior si de a ingenunchea intreg acest popor prin reducerea la tacere a exponentilor sai.In"cazul Par,Justin"s-a asternut o ciudata tacere si au aparut,initiate cu iscusinta,anumite versiuni voit confuze,destinate sa abata atentia de la starea de fapt. Recent, insa, au strabatut prin aceasta ceata cateva noutati uimitoare prin gravitate.

Reproducem alaturat cateva din informatiile primite, asupra carora asteptam comentarii si opinii, la adresa arp.contact@gmail.com
_______________



Hristos a inviat ! Fiindca ati initiat 2 apeluri similare ((A), (B)), m-am gandit ca poate e bine sa alaturati cumva cele 2 liste (daca nu s-a realizat deja prin Listele semnate si trimise redactiei Monitorului de Neamt):

(A) dr.Artur Silvestri ( arp.contact@gmail.com ) http://ro.altermedia.info/?s=Petru-Voda ,
(B) Monitorul de Neamt ( redactia@monitorulneamt.ro ) http://www.petitiononline.com/stiustin/petition.html
Va multumesc,
Iustin Lazar
___________
Cred ca nu ati mai fost la curent cu evolutia / involutia evenimentelor. Pe scurt:

1. cererea de demisie a lui Lavrentie nu a fost primita de Mitr.Daniel
2. Pr.Justin Parvu a fost chemat la ordin, la Iasi.
3. S-a transmis un semnal de alarma pe www.sihastru.net/forum privind diverse "coincidente tragice" legate de MMB - Iasi
( mai precis : http://sihastru.net/forum/index.php?topic=164.0 si
5. Conform predictiei de la (3), Pr.Justin Parvu a cazut foarte grav bolnav la intoarcerea de la Iasi, desi de zeci de ani nu a avut nici macar guturai - sindrom MMB...
6. Nu stiu precis in ce masura si-a revenit in mod real Pr.Justin. Eu unul nu am nici o informatie in acest sens.
7. Oficial - cf. Ordinului MMB si contrar randuielii monahale (dar nu e numai asta impotriva randuielii bisericesti), Lavrentie se crede staret.

Cele de mai sus sunt faptele. O observatie personala: Lavrentie, care s-a pretat la o murdarie asa mare ca inlaturarea staretului Iustin, nu era capabil sa scrie o scrisoare de demisie care dovedeste mult bun-simt, tot astfel cum nici Pr.Iustin nu era in stare, ca un duhovnic adevarat, sa scrie o scrisoare de prezentare a demisiei intr-un stil complet strain de duhovnicie si cu consecinte practice complet ne-duhovnicesti...

Cu parere de rau ca nu am vreo veste buna, al dvs,
I.L.
----------------------------
O "SEMNATURA" PENTRU
PARINTELE JUSTIN PARVU



Se clatina Ceahlaul din radacina! La Poina Teiului brandusele refuza sa mai iasa in iarba si ea, iarba da indarat, se ascunde in frunzisul din care sporeste generatie dupa generatie, numai humusul. Fara Ceahlau nu am mai fi stapanii nostri de drept. Fara toaca Staretiei de la Poaina nu am mai sti dincotro ne vin anotimpurile si nici din care parte sa ne adunam, sa ne aparam de noi insine. Fara Parintele Justinian Parvu suntem orfani in fiecare Rugaciune, nu mai stim potrivi cuvintele cu care ne invata sa descuiem, nu doar usile Cerului ci mai ales inimile noastre tot mai bolnave de impietrire. Invatam de la Intelpetul nostru sa nu trecem trecem, unii pe langa altii, cu ochii inchisi si urechile astupate. In umbra Ceahlaului nu cresc munti tineri,- e firesc sa fie astfel, este semn de statornicie. In jurul Parintelui Justin Parvu au inmugurit, crescut si rodit rugile cele sfinte. Acolo se adunau trupurile salbe si sufletele bolnave pentru a se vindeca , a se umple de duhul sfinteniei clare. Fiecare piatra, fiecare pasare cantatoare… i-au fost martori si sunt, la spovedanie. Coboara iar Isus printre noi muritorii, gata sa-si urce-n durere Golgota, sa ne mantuiasca, dar mai ales sa ne invete ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa pacatuim cu gandul si cu fapta. Va fi Saptamana Patimilor. Acolo, in chilia sa din roca sfantului Munte al romanilor, prins in rugaciuni si post lung de curatenie, cel mai fericit intre cei nefericiti, partintele Justin Parvu se roaga egal, pentru noi toti, - dusmani nu doar prieteni. Fie ca gandul sau ascultat de Sus, sa sloboada baierile primaverii, sa imblanzeasca fiarele padurii si inimile oamenilor, - sa pogoare peste noi mila crestina si Intelepciunea sa triumfe; Omul potrivit sa fie repus in Legea-i dreptatii. Dezorientati, dezumanizati intr-o lume nebuna ca o centrifuga, ne simtim mai putin ingrijorati pentru viitorul comun, daca stim ca acolo, intre cer si pamant, parintele nostru, staret pe viata ti dincolode toate, se roaga pentru fratii care ne sfasaiem intre noi in numele unor efemere functii, mariri care nu au nimic comun cu cele sfinte sau cu trecerea-n folos a vietii si a timpului. Desi , doar o monada in infinitul romanitatii, ma alatur si eu parintelui Iustin Parvu, in suisu-i golgotic, tinand, dupa puterile mele, de un colt al crucii sale defel usoare, dar din lemnul careia vad cum inmuguresc ingerii. Ma rog, ca saptamana care va veni cu patimi si lacrimi de spovedanie, sa fie Saptamana cea impodobita si cu intelepciune de oameni.
26 aprilie 2006
MELANIA CUC
e-mail: melaniacuc@gmail.com


______________
OPINII SI SUSTINERI
DESCUMPANIRE SI JALE



Iubitii mei confrati, tovarasi de ganduri si de idealuri,

Va scriu la modul acesta aparent patetic dupa ce zile la rand am incercat sa ajung in forumul meu interior la o concluzie, la o deslusire.Intr-unul din ziarele ce apar la Timisoara am citit urmatoarele: "La dezbaterea de ieri ( 22 iunie, n.n.)organizata de Fundatia International Forum participantii ( profesori, studenti si elevi din Malta,Ungaria si Romania n.n.) au facut exercitii de imaginatie." Daca din toate natiunile lumii ar fi sa fie salvate doar cinci, care ar fi acestea ?"Majoritatea a cazut de acord ca in primul rand britanicii , fara explicatii, apoi spaniolii si francezii pentru ca sunt creativi, japonezii pentru ca muncesc si elvetienii intrucat sunt ordonati."Nu stiu cum vi se pare dumneavoastra aceasta joaca a tinerilor romani care au hotarat sa stearga de pe fata pamantului poporul roman, dar pe mine m-a naucit.Cine i-a nascut si cine i-a crescut pe acesti tineri ?Nu intreb cine i-a educat intrucat in respectivul text se vorbeste si de profesori.Deci acest gen de dascali au insamantat in ogorul mintii lor doar buruiana blestemata a dispretului fata de neamul din care se trag.Poate daca aceasta intamplare ar fi o exceptie, un fapt izolat, o nazdravanie a unor scolari tembeli, slabi de minte, necopti, as reusi sa depasesc starea mea sufleteasca.Numai ca realitatea este din nefericire precumpanitoare spre ceea ce au decis tinerii romani.Un amic stabilit de cateva luni in S.U.A. mi-a povestit ca d-na consuleasa l-a sfatuit din start sa se fereasca de romani, intrucat sunt hoti, escroci,lipsiti de cuvant,talhari.Mai aud o vorba spusa de "oameni de afaceri" rasi pe cap, cu cefele si umerii lati, ca Romania ar fi o tara misto daca n-ar fi locuita de romani.Din pacate si presa " nationala" nascuta pe malurile Dambovitei nu osteneste sa toarne in mintile locuitorilor acestei tari , mai tineri sau mai varstnici, ideea ca avem un guvern corupt,un parlament corupt, un presedinte corupt, un prim-minstru, corupt,administratia la toate nivele corupta,politia si justitia corupta,ca intr-un cuvant suntem toti putrezi pana in maduva oaselor, ca nu se mai poate face nimic cu romanii.Sa fie asa?Sa ne rugam sa dispara romanii de pe fata pamantului si in locul lor sa se prasesca altii, mai inventivi, mai muncitori, mai supusi legilor ? Sa fi fost niste naivi, niste orbi sauchiar niste prosti toti cei care au zidit prin jertfa de sange si de viata coloana de lumina si spirit in jurul careia s-a inaltat neamul romanilor ?! Sau poate gandirea mea este viciata de tomurile fundamentale ale culturii romane, de semnul pe care l- am primit- inca din cristelnita Bisericii Ortodoxe Romane? Sunt un nationalist anacronic atunci cand spun ca teritoriul tarii este indivizibil, ca in interiorul acestuia nu este admisibil sa se nasca republici autonome in care multiculturalitatea sa dospeasca ura si dispret fata de tara care o adaposteste si fata de locuitorii ei? Iata gandurile care m-au napadit si pe care am tinut , cu umilinta, sa vi le impartasesc si domniilor voastre, in speranta marturisita ca veti stii raspunsurile care sa-mi aduca linistea.

Al domniilor voastre,
ION MARIN ALMAJAN
e-mail: ion.marin.almajan@gmail.com


___________
CAMPANII SI ATITUDINI


Buletinul ANALIZE SI FAPTE a publicat in numerele precedente interventii pe teme esentiale ,cum ar fi retrocedarile si improprietaririle nesabuite ce se intreprind acum in Romania; schimonosirea si degradarea galopanta a orasului Bucuresti; furtul averii rezultate din Mostenirea Gojdu etc. Revenim aici cu puncte de vedere noi privind unele din aceste teme.Orice comentarii si opinii sunt, in continuare, binevenite, la adresa arp.contact@gmail.com


___________________________

PENTRU CONSERVAREA TRADITIEI ARHITECTURALE
IN BUCURESTI

Oameni din Bucuresti,

Este minunata aceasta actiune a firavei societati civile, dar cred ca trebuiesc niste precizari:
- Pivotul actiunii trebuie sa-l constituie bucurestenii "nascuti, nu facuti", care s-au format aici, au invatat, iubit si muncit, colindat cotloanele si cunoscut generatiile predecesoare si spiritul locului; am cunoscut la Tel Aviv - de exemplu - doi bucuresteni care jucau table si cunosteau si iubeau orasul, mai bine ca majoritatea dintre noi...
- Stilul, subconstientul bucurestenilor-sinteza a intregii tari are/avea la baza formativa o componenta mistica a credintei in Dumnezeu
- Peste tot in lume azi se pune acentul si se fac campanii pentru "heritage", traditie, patrimoniu, dezvoltare organica, specific, societate civila. Corolar: Papa Ioan Paul al II-lea spunea ca " progresul fara repere, traditie si continuitate, nu este progres"
- In dezvoltarea societatii indicatori sunt nivelul civilizatiei (legata de materie, trup, securitatea lui) si al culturii (sufletul, gandirea). Este semnificativ ca Blaga in "Trilogia culturii subliniaza apartenenta la sfera culturii a ideilor constructive si a teoriilor stiintifice! Deci cultura conditioneaza chiar prezentul si planurile de viitor!
- Inteligenta, dupa Eliade inseamna capacitatea de a jongla cu planurile cunoasterii, de a ataca adecvat o problema. Aceasta presupune cunostinte minime onligatorii (atentie la stiintele exacte) in toate domeniile cunoasterii, acumulate organic pe un fond mistic, religios. Corolar: esuarea organizarii societatii civice cu lideri artisti sau literati...
Observatie: Luptam pentru salvarea patrimoniului cultural al Bucurestilor creat majoritar intre 1930-1940, cand structura populatiei era alta; in 1940 erau cca 800 000 locuitori si un numar de institutii culturale si stiintifice de 3-4 ori mai mare, deci ponderea intelectualilor era poate de 10 ori mai mare! Asta nu exclude acceptarea unor constructii inalte in centrul orasului, cerinta a densitatii moderne, dar in zone adecvate, ocupate clar de kitsch-patrimoniu... Ca metode de combatere sunt necesare metode civilizate: internetul (mai ales promovat inteligent de tineri. Obs.:actuala este lansata tocmai de un bun roman tocmai din Canada), refuzarea si neparticiparea la alegeri cu rezultate prestabilite (mizerabil votul pt "raul cel mai mic") si pe liste (mizerabili cei care au explicat necesitatea lor), cat mai multe intruniri in piete publice sau parcuri -la o bere (americanii au mai toti scaune pliante care le poarta pe umar), boicotarea ziarelor si televiziunilor care nu reflecta opiniile cetatenilor, bombardarea cu scrisori si mesaje a autoritatilor, forurilor si prietenilor. Personal, documentandu-ma din Enciclopedia Romaniei din 1938-1943 si din publicatiile din arhiva Muzeului Bucurestiului si de pe tarabele anticarilor am ajuns la concluzia paradoxala ca pana la razboi existau principii sociale mult mai aplicate decat dupa... Gusti, Radulescu-Motru fiind personalitati de anvergura europeana. Exista inca un mare patrimoniu ramas de atunci care trebuie repus in valoare si se pot face reconstituiri pe directiile perene stabilite atunci. Ca mijloace simple avute la dispozitie sunt cele oferite de parteneriatul public-privat, ONG-urile cu autofinantare. Astfel cautrefacerea pavilioanelor de arte din Herastrau si a bibliotecilor-terasa pt tineret, transformarea oribilului Parc al Tineretului in parc de picnic (iesit la iarba verde pe cearceaf) pt cei din Berceni - dupa exemplul Parcului Municipal din Munchen si al multor altora... Oponenti sunt edilii care resping parteneriatele, la o minte limitata convenind simplitatea cheltuirii banilor publici la care rezulta faramituri... Dar asta duce inerent la non-calitate, dupa cum cunoastem foarte bine lucrul la stat... Deocamdata sa nu transformam reuniunile in conversatii intre arhitecti infatuati, chiar si UE cerand prioritar pareri sociale ale societatii civile!

Ing.DAN RADU GHELASE


___________________
PENTRU SUSTINEREA CAMPANIEI PENTRU BUCURESTI, CONTACTATI
e-mail: romanianews_net@yahoo.ca


___________________
PENTRU "MOSTENIREA GOJDU"

Discutiile din Senat referitoare la Mostenirea Gojdu impun actiuni de protest ale societatii civile. "Clubul de initiativa al intelectualilor" din Craiova a adresat o petitie in acest sens Camerei Deputatilor. Ni s-a confirmat primirea si indrumarea petitiei spre informare Senatului care are pe ordinea de zi a actul normativ in discutie. Ar fi necesar un fluviu de petitii de protest care sa inunde site-urile Parlamentului.
Cu pretuire,
LUCHIAN DEACONU
e-mail: luchiandeaconu2005@yahoo.fr
__________________
Stimati colegi si prieteni,
Va aduc la cunostinta o ilegalitate facuta in urma unor masinatiuni politice din care a rezultat demiterea din functia de director al Bibliotecii Judetene "Gheorghe Sincai" din Oradea, a conf, univ. dr. Constantin Malinas, cel mai vechi luptator pentru respectarea testamentului Gojdu. Atasez un articol pe aceasta tema a profesorului Iosif Popa din Oradea.

Cu respect,
GEORGE ROCA Sydney, Australia
e-mail: georgeroca@rexlibris.net
______________
CONSTANTIN MĂLINAŞ, CEL MAI VECHI LUPTĂTOR PENTRU RECUPERAREA FUNDAŢIEI GOJDU, ESTE PEDEPSIT CU CONCEDIEREA DE LA LOCUL DE MUNCĂ

Un nou episod al clientelismului politic s-a declanşat la Oradea, prilejuit de încercarea partidelor locale aflate la putere, de a pune mâna pe conducerea şi bugetele instituţiilor de culturã subordonate Consiliului Judeţean Bihor. În urma manierei proprii şi ilegale de a aplica Ordonanţa nr. 26/ iulie 2005, care este ea însăşi un instrument de tortură psihică a directorilor independenţi, ce nu sunt aserviţi puterii politice, au avut loc concursuri aranjate, care au condus ca la Teatru din Oradea să câştige postul de director general un vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PD, care mai este şi inginer silvic de profesie, la Filarmonica de stat să devină director general un jurist, care este susţinut de U.D.M.R., la Centrul cultural judeţean sã fie confirmat un recent penelist, emigrat de la PSD şi aşa mai departe.

Dar situaţia cea mai revoltătoare rezultă din aşa zisul concurs pentru postul de director al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai" Bihor, care a avut loc în ziua de 10 mai a.c. şi la care au fost primite patru dosare, în pofida faptului că funcţia de director nu era vacantă, fiind de mai mulţi ani ocupată legal de un profesionist în materie, conferenţiarul universitar dr. Constantin Mălinaş, unul dintre cei mai de seamă luptători (dacă nu cel mai vechi şi important) pentru recuperarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu şi autorul cărţii „Bicentenarul lui Emanuil Gojdu". Acesta, împreună cu prof. Univ. Dr. Mihai Drecin vicepreşedintele Fundaţiei Gojdu din Sibiu, a iniţiat strângerea a peste 30.000 de semnături în sprijinul aplicării ad litteram a testamentului lui Emanuil Gojdu.

Acel concurs a fost precedat de aranjamente politice, prin care postul a fost dat pe algoritm pentru PD Bihor. Nu e de mirare, prin urmare că rezultatul dat de aşa-zisa Comisie pentru concurs a fost în defavoarea titularului de post şi pentru delegatul PD, adică Traian Ştef, care nu este altul decât liderul judeţean „al celor care s-au săturat de România"*, sub bagheta renumitului trâmbiţaş al despărţirii Transilvaniei de România, Sabin Gherman, de la Cluj. Titularul de drept şi de fapt al funcţiei de director a făcut contestaţie, în termen legal, la care după cinci zile nu a primit răspuns, deşi legea în acest caz prevede un termen expres de răspuns de două zile de la depunerea acesteia. Comisia, din care au făcut parte doi consilieri PD, un consilier PNL şi un consilier UDMR, adică o Comisie pur politică, s-a evaporat, fără a da răspunsul logic, nu a avut competenţa profesională de a examina un conferenţiar universitar în bibliologie şi biblioteconomie, care este şi doctor în filologie şi expert atestat pentru bibliofilie. În urmă cu doi ani, „luptătorului pentru dreptate românească" Constantin Mălinaş, i s-a mai înscenat pe nedrept un proces la Tribunalul Oradea, în care era acuzat că ar fi fost neglijent cu fondul de carte veche de la biblioteca judeţeană şi mai precis de dispariţia a două pagini din faimoasa revistă „Familia" a lui Iosif Vulcan, paginile unde şi-a publicat primele poezii Mihai Eminescu. În urma cercetărilor s-a demonstrat că aceste pagini (conform unei menţiuni scrise înregistrate încă din 1973) au dispărut cu mult înainte ca acesta să lucreze şi să fie numit director al bibliotecii. Instanţa l-a declarat nevinovat! Autorii înscenării au folosit aceleaşi strategii ca şi cei care au dispus demiterea sa. Cazul de la Oradea conţine mai multe încălcări flagrante ale Ordonanţei 26/2005, care spune expres că se face concursul pe o funcţie vacantă şi că două treimi din membrii Comisiei trebuie sã fie specialişti, care nu au legături de interese cu cel ce organizează concursul. Ori aici, vorba lui Conu Leonida, au dat focuri chiar cei de la poliţia politică a judeţului Bihor. Surprinde faptul că nişte partide, care nu au avut şi nu au nici un fel de ofertă culturală în programul lor politic, în schimb asudă din răsputeri pentru a pune mâna, prin cicisbeii lor, pe conducerea instituţiilor culturale, înlocuind profesioniştii cu nişte amatori aserviţi politic. Şi mai surprinde ceva: domnul conf. univ. dr. Constantin Mălinaş a deranjat actuala putere politică prin articolele sale repetate şi critice în apărarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu. Prin urmare, vocea lui trebuia redusă la tăcere! Avem convingerea că aşa zisul concurs, oricum ilegal, de la Oradea, nu a fost decât o încercare de intimidare politică şi încă o palmă dată luptătorilor pentru dreptate în cazul Gojdu. De aceea, ne exprimăm revolta faţă de asemenea hărţueli politice, cerând ca ele să înceteze şi să se respecte legalitatea şi profesionalitatea, iar simulacrul de concurs şi manipulările şi încălcările legii să fie aduse la cunoştinţa Ministerului Culturii si Cultelor.

Prof. IOSIF POPA ,Oradea
e-mail: iosif_bratcanu@yahoo.com

----------------------
"GENERATIA URMATOARE"

Recomandam cateva situri ale unor grupuri crestin-democrate care sustin traditiile culturale nationale:

Am initiat protestul nostru!
http://europacrestina.zweipage.de/text_05329194_4321815_books_deutsch.html

FORUMUL ACADEMIA ILIE LAZAR
http://billigzahnurlaub.blogspot.com/2006_04_01_billigzahnurlaub_archive.html


___________________________________
"OAMENI DIN ALTA DIMENSIUNE"

Cu acest titlu,vom publica in fiecare numar,prezentari ale unor "fapte mari", adeseori foarte putin mediatizate si,deci,practic anonime in tara noastra unde Mme de Pompadour tine afisul aparitiilor televizate si "vedete" sunt croitorii de chiloti si metresele de varsta minora. Dar "Romania tainica"este alcatuita din oamenii faptelor autentice, care slujesc nu doar ca model ci si ca "pazitori ai valorilor" traditiei, pe care trebuie sa ii cunoastem

___________
ELISABETA BOGATAN
SI REVISTA EI
DE "TRADITII LOCALE"


"Eu m-am straduit sa dau exemplare mai ales celor din strainatate, pe ideea ca vin la noi mai greu. Poate fi interesant de prezentat in ce masura cei care pleaca duc si obiceiurile cu ei. Desigur, nu e vorba de cei la care , ajunsi dincolo, le e rusine sa spuna ca sunt romani. Studiile comparative ale obiceiurilor pot prezenta interes de asemenea. Chiar si cele necomparative, ale fenomenului etnografic prins pe viu, neromanesc dar avand corespondente la noi, pot oferi material de cercetare. Dumneavoastra, avand cercuri largi de audienta, puteti indruma catre revista ceea ce considerati ca merita, intru implinirea unei lucrari comune, caci generatia veche fiind in apunere, acum se mai poate prelua ceea ce inca mai exista la nivel oral si pe viu. Daca pierdem sansa, e definitiv pierduta, caci obiceiurile sunt, multe , in schimbare. Si, uimitor, pe teren exista inca destul material neinregistrat"

ELISABETA BOGATAN,Petrila
e-mail: elibogatan@yahoo.com


___________________
UN POET VAZUT DE UN ALT POET

Tuturor celor ce-i iubesc pe poeţi şi Pământul Românesc. Poetul George Zamfir,este la o vârstă,şi sustine că această poezie îi încununează întreaga operă literară desfăşurată cu mari necazuri şi greutăţi (poetul fiind unul dintre deţinuţii politic ai României comuniste). Poezia l-a trimis peste 9 ani prin cele mai odioase închisori comuniste.Scrie cu multă migala şi nu vă cere altceva decât impresiile dumneavoastră despre poezia sa indiferent de opiniile dumneavoastră.

MARIN TOMA,Directorul revistei"Dor de dor"
e-mail: dordedor@gmail.com


_____________
"CULTURA IN FLACARI"
FANTASMELE SALVARII?

Cineva spunea de curind urmatoarele: monstruosul adevar care se poate afirma despre societatea umana curenta este acela ca indivizii in formare astazi sînt mai degraba oi in turma, decit oameni. Asa sa fie? Nu stim, iar daca o vaga banuiala incepe sa se formeze, cum ca liberul arbitru si vointa personala ar fi de mult apuse in sfera decizionala a vietilor noastre, ei bine, se gasesc destule argumente digitalizate, ultra-sofisticate tehno-logic, imagologii coplesitoare si morbide pentru satisfacerea nevoilor noastre megalomaniace pavlovian induse, pentru a ne simti in control, suverani, bintuind nemuritori intortocheatele interstitii virtuale ale unei mass-medii care a reusit sa ne convinga – puteti sa credeti? – ca muntele din reclama e 'mai munte' decit cel real, iar aventura imaginara in virtual, este chiar mai confortabila. Dar sa ne radicalizam, inca, si mai mult: ginditi-va, pentru o clipa, la imaginea urmatoare: o tara in care conditia rural-agrara este predominanta, in care caruta si calul mai trec, inca, alene printre muzee cochete, tacute si sumbre, a caror misie secreta ramine aceea de a gazdui cu success mondene serate de alcov (oficiate de un oarecare cu miscari lacom-serafice din degete onctuoase si larvar-filozoafe, si pentru care ambarcatiunea mizera trasa de bidiviul costeliv trecind prin fata geamurilor sale somnolind, acum, in arsita unei amiezi de vara, este un spectacol, oh, poetic, pricina pentru care maestrul culturolog se retrage acum cu miscari lenese din fata 'istoriei vii' – inedit moment, oh, yes!, Bucurestiul de altadata, dar si prezentul, totul, TOTUL e aici, acum, cit sînt de privilegiat cînta el pe nas imnul strainului de lume; maestrul isi aminteste desigur si ca trebuie incepute pregatirile pentru serata de care v-am pomenit mai înainte – smochinele umplute sînt inca necomandate, iar lacheul Costica, adunat de pe drumuri anul trecut, de prin satele din jurul Bucurestilor (asa ii place piticaniei in halat de casa, brodat cu matase si cu monograma, sa numeasca orasul care zvicneste dincolo de geamuri si al carui praf nu l-a taiat niciodata cu picioarele desculte ca cei din vechiul cartier "23 August"); flacaul Cstica e tinar, cu buze carnoase si impletite ca ale lui Paraschiv din Morometii; are, in schimb, deja alura manechinelor 'de imprumut' de la Gucci, unde uritenia sau precaritatea intelectuala sînt atuuri majore)…dar ce va spuneam? Aha, deci caruta si calul, (glisind alene pe Calea Victoriei, urmarita de ginduri lenese si veleitati de antropolog de acel scriitor, filozof, poet de renume, ginditor, analist-politic, etc., cel cu degete onctuoase si lacome si unghiile lacuite discret) la intilnirea cu un intreg arsenal simcultist ('sim' de la 'simulacra' si 'simulare') al tehnologiilor celor mai galactice, al surogatelor de tot felul (de la hrana cea de toate zilele transformata in vitamine, minerale si alte asemenea care se iau cu apa, si pina la vacantele petrecute in ambianta racoroaselor (sic) imagini de munti si izvoare si albastre, sinilii ceruri indepartate, in linistea si intimitatea de dinaintea propriului ecran de televizor sau computer. Toate acestea – o invazie de material occidental care abia asteapta penetrarea pudibondei Romanii care in loc sa-si traga in sus fustele, lasind balaurul sa geama furios pe propria-i impotenta intre coapsele-i virgine, e acum cu ochii spre Ceahlaul in neguri, pe care vesti dinspre imparatie spun ca e de vinzare.! Fecioara va geme sub greutatea matahaloasei fiare si isi va jura razbunari. Apele vor clocoti cu furie, inca odata, de data aceasta nechemate de vreun dummnezeu fals al climelor globalizate sub bagheta magica a interesului consumerist si hegemonic, ci de insusi Dumnezeul dreptatii. Caruta si calul lunecind mut printre megaliti de beton si sticla, in asurzitoarea tacere a lumilor virtuale, a imperiilor imagologice in care umanitatea, comfortabil intinsa pe canapeaua ca un covor zburator din vis, se lasa penetrata de un 'real mai real decit Realul insusi'; si nu aveai dreptate Vladimir Tismaneanu, 'fantasmele salvarii' sînt si ele redundante, caci iluzia, fantasma este acum…reala. ..sau poate ma insel, si…aveai dreptate, da, aveai dreptate, Vladimir Tismaneanu…si, cu riscul ca ma repet pentru cititorii mei, cum spune marquezul: 'popoarele condamnate la singuratate nu au decit o singura sansa'... Marquez nu spune care…

AURELIA SATCAU, Melbourne, Australia
e-mail: aurelia.satcau@gmail.com


_________
CONTACTE UTILE


____________
CARTI IN FORMAT ELECTRONIC ALE SAVANTULUI
SI SCRIITORULUI FLORENTIN SMARANDACHE


carti de stiinta se gasesc in situl:

--------------------------------------------------
LECTURI FUNDAMENTALE
www.clipa.com
____
ANUNT IMPORTANT!

Incepand cu data de 1 Iulie 2006, ARP a infiintat serviciul de distributie electronica de carte INTERMUNDUS MESAGER. Prin acesta ,se vor putea comanda la adresa de e-mail intermundus.mesager@gmail.com carti aparute la editurile ARP si ASCR. Expeditia cartilor este GRATUITA. Volumele sunt disponibile in programul QuarkXPress si vor fi transmise prin e-mail celor interesati. Lista volumelor disponibile se poate solicita la adresa de e-mail mentionata.


___________
SCRISORI CATRE ARP


Sigur ca am sa ma documentez de pe internet in legatura cu Asociatia Romana pentru Patrimoniu apoi am sa citesc si documentatia sosita de la Bucuresti. Dupa aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, am sa va raspund la intrebare, prompt, dar nu in graba.
Cu mult respect si intorcandu-va doririle de bine,
Jeannette Carp ( Assen/ Drenthe/ Olanda )

______
LA INCHIDEREA EDITIEI
Primim de la Chisinau o sustinere de la scriitorul Andrei Vartic( e-mail: avartic@mail.md ) care, in stilul profestic ce il defineste, solicita impulsionarea organizarii de catre ARP a unui Centru de studii strategice privitoare la Basarabia.Initiativa a fost deja facuta publica si nadajduim sa o putem concretiza in curand:

"Imi pare ca salvarea de acest torididate morbida este tot acolo, printre tornadele transcendete ale Calusarilor vlasciei, de care nu ma pot desparti de o viata (ca simbol). Si mai avem un refugiu - muntii. Tara noastra are 1/2 teritoriu la munte - izvorul de apa curata (inca) si de racoare (inca) atunci cand liniarul campiei lor (pustei lor) ne sufoca! Asadar - la munte!!! Pe varfuri! Nu pot uita propunerea Domniei Voastre de a crea un centru de studii strategice pentru Basarabia. Nu ar lua mult, dar efectul ar fi urias. Toti improvizeaza in problema Basarabiei."



15 iunie 2006 Cluj-Napoca
Declaraţie de presă




FORUL CIVIC DIN ROMÂNIA consideră că nu e suficient să facă apel la buna-credinţă a politicienilor de a bloca abuzul instituit de Ordonanţa de Urgenţă 183/14 decembrie 2005. Totodată, consideră că, în conformitate cu dispoziţiile Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea 554/2004 care prevede că: „orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contengios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate”, Guvernul României încalcă legile Statului Român. FORUL CIVIC DIN ROMÂNIA atrage atenţia că Ordonanţa de Urgenţă este vădit neconstituţională chiar raportat la dispoziţiile art. 115, al. 4 din Constituţia României care stipulează în mod expres: „Guvernul poate adopta Ordonanţă de Urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa”. În cuprinsul acestei Ordonanţe, raportat la textul Ordonanţei, este limpede că nu avem de-a face cu o situaţie extraordinară aşa cum este definit de legiuitor şi de întreaga practică judiciară; în ceea ce priveşte introducerea urgenţei Guvernul are un singur argument care constă în graba finanţării FUNDAŢIEI PUBLICE ROMÂNO-UNGARE „GOJDU”. Dincolo de faptul că argumentul evocat de Guvern nu are nici o relevanţă juridică, din punct de vedere moral şi al interesului legitim al României „argumentul ce conţine motivarea este fără îndoială cinic”. Guvernul, după ce uzurpă numele „Gojdu” şi uzurpă inclusiv şi voinţa testamentară a marelui Mecena, creează o instituţie paralelă prin care, în fapt, încearcă să înmormânteze dreptul legitim al adevăratei Fundaţii Gojdu şi al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria, beneficiarii reali ai testamentului. Prin efectele pe care le produce Ordonanţa de Urgenţă 183/14 decembrie 2005, Guvernul încalcă într-un mod flagrant dispoziţia art. 46 din Constituţia României care stipulează în mod expres: „dreptul la moştenire este garantat”. Prin efectele pe care le produce, aceeaşi ordonanţă încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 44 din Constituţia României care stipulează: „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege”. Intenţia de a uzurpa moştenirea „Gojdu” rezultă chiar din acordul încheiat dintre Guvernul României şi cel al Ungariei, privind înfiinţarea FUNDAŢIEI PUBLICE ROMÂNO-UNGARE „GOJDU”. Din art. 2, alineat 3, al acordului mai sus citat rezultă cu evidenţă intenţia celor două guverne al României şi al Ungariei de a stabilii sediul Fundaţiei Publice chiar în „Curţile Gojdu”. Ori, în conformitate cu voinţa testamentală, „Curţile Gojdu” nu pot fi în proprietatea decât a beneficiarului testamentar, cele două guverne neavând nici un drept asupra acestora. Dacă Statul Român, la un moment dat (1937) a avut faţă de Guvernul Ungariei funcţia de mandatar al Fundaţiei Gojdu înfiinţată prin voinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu, pentru a sprijinii interesele acestei fundaţii şi implicit ale românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria –guvernul actual al României creează o fundaţie paralelă, cu scopul vădit de a uzurpa numele, averea, batjocorind totodată voinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu.
Ca urmare a celor spuse mai sus FORUL CIVIC DIN ROMÂNIA va proceda la chemarea în instanţă a Statului Român, urmărind toate procedurile juridice specifice, în România şi la CEDO.
FORUL CIVIC DIN ROMÂNIA este alcătuit din următoarele asociaţii şi se constituie parte a societăţii civile din România:


Asociaţia Română pentru Cultură şi Ortodoxie
Editura SCARA
Altermedia
Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sfântul Daniil Sihastrul”
Liga pentru Combaterea Antiromânismului
Vatra Românească
Fundaţia Foştilor Deţinuţi Politici – Bucureşti
Asociaţia Socio-Culturală „Matei Basarab” – Slobozia
Liga Tineretului Creştin-Ortodox din România – Covasna
Asociaţia „Grigore Leşe”
Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor – Hunedoara
Grupul Studenţesc „Proiectul Naţional Conservator”
Asociaţia Tinerilor Europeni – Chişinău
Asociaţia „Al. Ioan Cuza” – Germania
Comunitatea Românilor din Offenbach – Main
Mişcarea Conservatoare
Asociaţia Pro Vita – Bucureşti
Societatea Cultural-patriotică „Avram Iancu” – Cluj-Napoca
Lista asociaţiilor care vor să facă parte din FORUL CIVIC DIN ROMÂNIA este deschisă.

CONTACT: editura_scara@yahoo.com
ANALIZE SI FAPTE este un buletin independent, gratuit si non-comercial, care isi propunesa promoveze dezbaterea si circulatia libera de idei culturale, intemeiate pe competenta, pragmatism si solidaritate intelectuala. In acelasi timp, va stam la dispozitie - si vom difuza gratuit - orice comunicat ne veti trimite, informatie sau scurt comentariu pe teme de interes larg (inclusiv cercetari, studii si realizari ale Dvs. pe care considerati ca merita sa fie cunoscute). Trimiteti acest buletin in toata lumea, tuturor celor interesati.

posted by ANALIZE SI FAPTE at 17:21

Links to this post:

Creaţi un link

<< Home