BULETIN ARP NR. 13/2006
OPINII SI ATITUDINI
______________________________________________
Prof. univ. dr. RAJMUND PIOTROWSKI
Prof. univ. dr. RAJMUND PIOTROWSKI
(Sankt-Petersburg)
"O PROBLEMA VITALA.
OCROTIREA LIMBII ROMANE
IN REPUBLICA MOLDOVA"
Interviu de ILIE RAD
Profesorul Rajmund Piotrowski s-a nascut la 17 august 1922, in localitatea Rubejnaia (in Donbas, actualmente in Ucraina), tatal sau fiind inginer chimist de origine poloneza, mama avand origine bieloruso-polono-germana. Dupa terminarea liceului (1939), se inscrie la Facultatea de Filologie a Universitatii din Leningrad, unde audiaza cursurile unor savanti ca V.F. Sismariov, L.V. Scerba, R.A. Budagov, V.I. Propp. Doctor in filologie, cu teza Limba si stilul "Confesiunilor" lui J.J. Rousseau (1947), teza elaborata sub indrumarea acad. V.F. Sismariov (1974-1957) si R.A. Budagov (1910-2001). Primele sale cercetari au in vedere domeniul stilisticii franceze: Studii de stilistica gramaticala a limbii franceze. Morfologia, Moscova, 1956; Studii de stilistica a limbii franceze. Morfologia si sintaxa, Leningrad, 1960; Formarea articolului in limbile romanice. Alegerea formei, Moscova-Leningrad, 1960; Modelarea sistemelor fonologice si metodele compararii sale, 1960; Dimensiunile informationale ale limbii, 1968; Lingvistica matematica (in colab.), Moscova, 1977; Textul, masina si omul, Leningrad,1979; Computerizarea predarii limbilor, Leningrad, 1988; De asemenea, a scris numeroase studii si carti dedicate limbii romane: Întrebuintarea artistica a articolului la scriitorii romani (in SCL, nr. 3, 1960); Folosirea articolului hotarat si nehotarat de catre scriitorii romani, in Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucuresti, 1965. Unul din marile merite ale domniei sale este ca a combatut, si atunci cand acest lucru era periculos, existenta "limbii moldovenesti" pe teritoriul Republicii Moldova si al unei parti din Ucraina. Academicianul basarabean Silviu Berejan spunea, pe buna dreptate, ca profesorul Piotrowski "ne-a sustinut cu inflacarare, ca romanist notoriu, in momente cruciale de renastere nationala, de revenire la valorile autentice, prin articole, luari de cuvant la radio si TV, la conferinte si la intrevederile cu potentatii care puteau fi convinsi numai de la Moscova si Leningrad". Cunoscand toate limbile clasice, romanice, germanice si slave, profesorul Piotrowski este, in acelasi timp, prototipul lingvistului total, care a abordat, in cercetarile sale, toate compartimentele limbii: fonetica, morfologie, sintaxa, stilistica, dialectologie, lingvistica generala, lingvistica matematica etc.
--------------------
- Stimate Domnule Profesor, am aflat multe lucruri despre activitatea Dvs. din cartea profesorului Onufrie Vinteler," Portrete si carti" (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005). În aceasta carte, profesorul Vinteler spune, intre altele: "Regretatul acad. Emil Petrovici, care il cunostea bine, povestea ca mama lui Piotrowski ar fi fost romanca sau moldoveanca, in orice caz, cunostea limba romana" . Care este adevarul?
- Adevarul este urmatorul: mama mea era de origine bieloruso-polono-germana. Dar bunicul ei dupa tata fusese casatorit cu o moldoveanca din Basarabia. Într-adevar, mama stia putin limba romana, fiindca, in anul 1917, ea lucrase, in calitate de sora de caritate, intr-un spital militar rus, din apropiere de Bacau, Piatra-Neamt si Tecuci. În afara de militarii rusi, la spital erau adusi si ofiterii si soldatii romani raniti sau otraviti de gaze de razboi. Bineinteles ca personalul spitalului trebuia sa comunice cu romanii bolnavi, asa ca invatarea unor cuvinte romanesti era o necesitate. De asemenea, mama ne-a povestit mult despre natura poetica a Moldovei, despre taranii moldoveni - oameni saraci, naivi si sinceri. Prin urmare, mi-au fost insuflate, din copilarie, o serie de notiuni despre cultura si limba poporului roman.
- Ulterior, in anul 1941, deci in plin razboi, ati inceput, in mod sistematic, studiul limbii romane. Care au fost motivatiile?
- Cred ca au fost trei motivatii initiale: primo, eram constient ca, pentru un romanist calificat (cum doream eu sa fiu), era o necesitate stringenta de a cunoaste materialul romanesc; secundo, exista si un motiv patriotic: pentru noi, polonezii, Romania, poporul roman constituie un aliat vechi, un prieten din copilarie, un amic ,din a vechimei zile", cum se spune; tertio, au contat amintirile mamei, de care va spuneam. Totusi, mai tarziu a aparut o motivatie noua. În cursul studiilor mele de romanistica, am ajuns la concluzia ca limba romana poseda specificul si originalitatea cea mai mare in comparatie cu alte limbi romanice. Iata un exemplu din domeniul vocabularului de originea latina. Se stie ca in fiecare limba romanica exista doua paturi lexicale. Primul strat cuprinde cuvintele savante. Aceste cuvinte au patruns in romana din celelalte limbi neolatine (mai ales din franceza si italiana) sau prin intermediul limbii ruse, engleze si germane, incepand cu secolul XIX-lea, si formeaza un standard comun, pot sa spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzand si limba romana. Al doilea strat cuprinde vocabularul mostenit direct din latina vorbita. Acest vocabular formeaza, impreuna cu niste trasaturi specifice ale gramaticii, fondul esential si stravechi al limbii romane. Ca urmare, fondul lexical principal romanesc pastreaza niste serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustica, arhaica si locala - latinisme care sunt atestate inca in comediile lui Plautus si Terentius sau numai in inscriptii din provincii dunarene. Acest vocabular original oglindeste starea sociala si spirituala, economica si politico-militara a populatiei protoromane din Peninsula Balcanica. Se poate spune chiar mai mult decat atata: el ii da limbii romane un specific enigmatic, incomparabil si delicios fata de celelalte limbi romanice (vezi articolul meu "Un bastion lexical al ocrotirii limbii romane in Republica Moldova", publicat in volumul "Omagiu profesorului Vladimir Zagaevschi la 79 de ani", Chisinau, CEP USM, 2003). Astazi,nazuinta mea de a descifra acest specific enigmatic reprezinta cea maiimportanta motivatie in studiul meu sistematic al limbii romane. Problema ocrotirii limbii si culturii romane in Republica Moldova este o chestiune arzatoare, o problema de insemnatate vitala pentru viitorul popoarelor din ambele tari romanice ele Europei Centrale. De aceea as vrea sa analizez mai amanuntit situatia aceasta. Atunci cand de pe teritoriul Republicii Moldova a fost restituit vesmantul firesc al limbii romane - alfabetul latin, noi, lingvistii, speram ca aceasta va servi drept stimulent pentru evolutia vertiginoasa, in continuare, a dezvoltarii culturii si limbii literare romane pe acest teritoriu. Cu regret, trebuie sa spun ca acest proces se realizeaza foarte lent, mai exact se gaseste intr-un punct mort. Sa analizam cauzele. Pe parcursul a 150 de ani, in imperiul tarist, apoi in cel sovietic, ca de altfel si in alte imperii, existau doua feluri de limbi: cea oficiala (imperiala), altfel zis, limba natiunii ,de pontaj", si limbile locale. Bineinteles, in Rusia, apoi si in ex-URSS, se da prioritate limbii ruse. La fel s-au intamplat lucrurile in imperiul francez - unde predomina limba franceza, in cel britanic - unde domina limba engleza etc. Limbile locale ale natiunilor lipsite "de pontaj" erau pe planul doi. As vrea sa subliniez ca relatiile intre limbile imperiale si cele nationale, in nici un imperiu, nu au fost niciodata si nu sunt nici astazi niste relatii pasnice. Lupta psiholingvistica intre aceste limbi poarta un caracter crud, e lipsita de umanism, intelegere etc. Repet: acest lucru este caracteristic, de fapt, tuturor limbilor vorbite de natiuni mici, din toate imperiile. O situatia extrema si in acelasi timp paradoxala o reprezinta astazi limba irlandeza. Începand cu secolul al XII-lea, cand Irlanda a fost incorporata in statul englez, aceasta limba celtica fusese sistematic si energic oprimata de catre limba engleza imperiala. Prestigiul psiholingvistic al limbii engleze a crescut pana la un asemenea grad, incat, de prin secolul al XVII-lea, marii scriitori de originea irlandeza, ca de pilda J. Swift, G. Green, J. Joyces, si-au scris operele lor numai in limba engleza. Începand cu anul 1949, Irlanda nu mai este o parte componenta a Imperiului Britanic, cu atat mai mult ca un asemenea imperiu nici nu mai exista. Totusi, desi limbairlandeza este sustinuta de guvern si declarata drept limba de stat, in realitate, ea este intrebuintata doar ca o limba materna, nici mai mult decat de un procent de irlandezi. Astfel ca limba bastinasa a poporului irlandez, invinsa si alungata din viata sociala, dispare sub presiunea limbii imperiale engleze. Unui proces asemanator ii sunt supuse multe limbi si din spatiul postsovietic. De pilda, pe cale de disparitie se gasesc limba bielorusa, ca si limbile ugro-finice din regiunile Volga si Obi.
- În ce ar consta mecanismul intern al "irlandizarii" limbii romane din Republica Moldova?
- Catre inceputul anilor '90, in majoritatea limbilor nationale din spatiul sovietic repertoriul de stiluri a ramas incomplet, iar uneori pur si simplu deteriorat. O urmare a acestui fapt a fost nedezvoltarea totala sau rusificarea terminologiei nationale. Doar pentru oamenii fara o pregatire temeinica in cultura si terminologie a limbiin materne, acest proces parea inocent, ei procedand la adaugarea desinentelor limbii materne la cuvintele rusesti respective. Dar acest proces a dus la schimbari serioase, mai intai in atitudinea vorbitorilor fata de limbile lor materne. Actualmente, in multe cazuri, functionarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populara sateasca, mai rar - oraseneasca, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal si profesional, cu regret trebuie sa spun, poarta de obicei un caracter de parada sau se transforma in vorbirea macaronica. Iata doua exemple. În ianuarie '93, am participat, cu referatul Problemele lingvistice pe teritoriul Moldovei in perioada postsovietica, la Conferinta stiintifico-practica Interesele de stat si rolul organelor de interne in asigurarea ordinei constitutionale, a drepturilor si libertatilor omului in raioanele de est ale Republicii Moldova. Dupa conferinta a avut loc un five o'clock, in cursul caruia prim-viceministrul Ministerului de Aparare al Republicii Moldova ne-a povestit (bineinteles in limba romana) despre rolul si locul Armatei Nationale in desfasurarea luptelor in raioanele de est ale Moldovei. Asistau la discutie si doi generali din Romania, care fusesera invitati la conferinta in calitate de observatori. Noi, tustrei, ascultam cu atentia incordata povestirea cuprinzatoare a ministrului. Totusi, din timp in timp, observam pe fetele invitatilor nostri o umbra usoara a unui deranj si a lipsei de intelegere. "Iertati-ma, va rog - am spus eu - "poate va deranjeaza ceva? Pot sa va ajut?" "Stiti, dom' profesor, din cand in cand nu-l prea intelegem pe domnul ministru, a soptit unul dintre interlocutori. De pilda, ce inseamna bronietransportior, dot, pulemiotnoie gnezdo?". "Probabil autoblindat, cazemata, cuib de mitraliera" - am tradus eu. Am spus deja mai sus ca restituirea vesmantului firesc al limbii romane - alfabetului latin, a fost intrepretata de intelectualii si patriotii din Republica Moldova si Romania, ca si de noi, romanistii, ca un pas decisiv pe calea eliberarii de dictatul cultural sovietic. S-a aflat ca, de fapt, catusele de terminologie sunt mult mai tari decat lanturile ortografice! În iulie '95, am avut prilejul sa particip la Conferinta stiintifica din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, intitulata "Limba romana este numele corect al limbii noastre", asadar o conferinta privind denumirea corecta a limbii de stat din Republica Moldova. Spre surprinderea mea, organizatorii conferintei m-au rugat sa vorbesc... ruseste (?!). Deoarece, chipurile, daca in calitatea mea de profesor din Sankt-Petersburg, as vorbi romaneste, parlamentarii pur si simplu nu vor intelege nici situatia ca atare, dar nici ceea ce le voi spune! De fapt, motivul adevarat, intuiam eu, consta in faptul ca ei, nu de la Sankt-Petersburg, precum si profesorul Stanislav Semcinski (care s-a stins din viata in 2001), sosit de la Kiev, am vorbit romaneste. Au incercat sa faca acelasi lucru si deputatii, dar pana la urma tot in ruseste au spus ce aveau de spus! Rezumand, as vrea sa subliniez inca o data ca situatia lingvistica din Republica Moldova este destul de complicata si chiar periculoasa. Din moment ce o limba imperiala (in cazul nostru - rusa) are o influenta atat de mare, iar limba nationala isi gaseste utilizare numai in plan local, satesc, astfel saracindu-si treptat repertoriul, se poate ajunge la o situatie catastrofala. Pentru a nu o admite, noi, lingvistii, investigam acum un domeniu important, care se numeste sinergetica - stiinta care studiaza mecanismul intern al limbii, factorii lui - fiziologic, national, psihologic, care, impreuna, influenteaza dezvoltarea limbii. În cazul in care sinergetica limbii nationale este slaba, distrusa, limba e sortita pieirii. Dovada o avem chiar alaturi, in Belarus - limba belarusa practic a murit, actualmente belaruseste se vorbeste doar la Institutul de Lingvistica de la Minsk. Partial, procesul s-a extins si in Ucraina, in special in partea de est a acestei tari. Exista inca o chestiune destul de actuala: faptul ca alaturi de Republica Moldova se afla Romania ar putea oare sa aiba vreo influenta asupra evolutiei limbii romane in Basarabia? Dupa mine, la ora actuala, aceasta influenta a statului roman este foarte slaba, cu exceptia efortului depus de intelectualitate in domeniul stiintei si al educatiei, avandu-se in vedere editarea in comun a unor carti si publicatii periodice, schimburile de profesori, studenti si elevi etc. Dar, in plan general, aceste eforturi se prezinta doar ca o picatura in mare.
Din acest punct de vedere, perspectiva este destul de trista. Tin sa mentionez ca specificul stilistic al limbii imperiale si al terminologiei ei joaca parca rolul unui virus lingvistic, ce paralizeaza sinergetica imunitara a limbii nationale, prin patrunderea ei in lexic, iar prin acesta si in fonetica, sintaxa, morfologie. Drept urmare, limba nationala risca sa fie coborata la nivelul unui dialect casnic, de bucatarie, astfel incat, peste cateva generatii, este posibil sa intre intr-o perioada de "irlandizare". Dar depistarea si analiza unor defectari sinergetice izolate in procesul interferentei limbilor nu solutioneaza problema. În acest sens este necesara influenta unei atitudini constructive "de sus", sprijinita de resursele materiale si financiare necesare. Eu cred ca ocrotirea si sustinerea prestigiului limbii romane in Basarabia presupune aplicarea, utilizarea ei intensa in toate domeniile de activitate, dar mai intai la nivel statal si administrativ, ceea ce trebuie sa se imbine cu propagarea ei prin literatura artistica de nivel inalt, prin predarea scolara minutios gandita si prelucrata,care foloseste metode si tehnologii moderne, computerizate, iar pentru aceasta trebuie sa introducem limba romana in Internet si in posta electronica. Acest principiu urmeaza sa fie respectat in scolile de toate nivelele, incepand de la cea primara si terminand cu facultatile universitare.
- În anul 1939, ati fost admis la Facultatea de Filologie a Universitatii din Leningrad, unde i-ati avut profesori, intre altii, pe V.F. Sismariov, L.V. Scerba, R.A. Budagov, V.I. Propp, E.A. Referovskaia, romanisti celebri in toata lumea. Îmi puteti spune ce ati invatat de la acesti mari savanti?
- Eu am avut marele noroc de a audia cursurile si de a frecventa o serie de seminarii tinute de romanistii rusi deveniti celebri in toata lumea - academicianul V.F. Sismariov, membru-corespondent al Academiei Sovietice, R.A. Budagov (ulterior devenit si el academician), prof. E.A. Referovskaia s.a. Aflandu-ma la aspirantura, in 1944-47, i-am avut, in calitate de conducatori stiintifici, tot pe acad. Sismariov si prof. Budagov. Profesoara E. A. Referovskaia mi-a fost referent oficial la sustinerea tezei mele de candidat, care avea titlul Stilul si limba lui J.J. Rousseau in "Confesiuni". În afara de aceasta, la Leningrad, si pe urma la Saratov, unde a fost evacuata Universitatea, am audiat cursuri si am frecventat o serie de seminarii, am sustinut examene si am beneficiat de indrumarea unor distinsi lingvisti si istorici literari din cadrul Facultatii de Filologie a Universitatii noastre. Îmi amintesc de cursurile sustinute de acad. I.I. Mescianinov (tipologia limbilor si lingvistica generala), acad. L.V. Scerba si prof. L.R. Zinder (lingvistica experimentala), acad. I.I. Tolstoi (literatura antica), prof. I.M. Tronski (istoria limbii latine), prof. G.A. Bialii (creatia artistica a lui Dostoievski). As vrea sa mentionez, in mod special, ca am avut norocul de a frecventa cursurile si seminariile unor reprezentanti, cei mai de seama, ai scolii (cazute in dizgratie, in perioda mentionata) formalismului rus. Am in vedere un remarcabil lingvist si istoric literar, acad. V.V. Jirmunski, un folclorist-structuralist de talie mondiala, prof. V.I. Propp, si prof. B.V. Tomaszewski, care a studiat, initial, tehnica la Universitatea din Liege (Belgia), devenind pe urma un mare filolog-puskinist, acordand o atentie sporita textologiei structurale. În anul 1947, prof. B.V. Tomaszewski mi-a fost referent oficial la sustinerea tezei de candidat. Prin anii '30-'50, anii mei de studentie si de aspirantura, noi am fost lipsiti de posibilitatea de a lua contact cu marii lingvisti din strainatate, ca L. Hjelmslev, I. Iordan, R. Jakobson, J. Kurylowicz, A. Martinet, Al. Rosetti, E. Petrovici, V. Pisani, Sever Pop, L. Spitzer s.a. Totusi, ocolind cortina de fier a cenzurii de partid, dascalii nostri de la Universitatea leningradiana ne-au unit cu ideile si metodele creatoare ale lingvisticii si filologiei occidentale.
- Va multumesc pentru raspunsurile Dvs.!
Interviu realizat de Ilie Rad,e-mail: ilierad@yahoo.com
Sankt-Petersburg - Cluj-Napoca, oct. 2005-febr. 2006
______________________________________
"SOLDAT" VERSUS "MERCENAR":
DESPRE FALSELE DIHOTOMII ALE ISTORIEI
Articolul care urmeaza este destinat introducerii unei note de optimism (!) in cavalcada foarte serioaselor, amarelor polemici in care sînt prinsi, de o anume parte, cei care au vazut si fata tainica dar neagra, a lumii; aceia care, plasati in pozitia inconfundabila a jucatorului nobil si grav la masa vietii, nu vor sa (mai) creada ca 'jocul', ca orice joc, are si un sfirsit (nu, nu jocul vietii, veti vedea imediat ce 'joc'). Dedic, asadar, acest articol tuturor celor pe care i-am gasit pe frontul asymetric ca si soldati cu o cauza iar nu ca mercenari sau exponenti agentati de vreun interes sau altul, cel mai adesea interesul 'altuia'. Respectele mele acestor seniori ai Adevarului in casa carora am poposit de curind si care, aidoma doicii Pelaghia in "Parintele Serghi" al lui Tolstoi, ii intinde parintelui -prunc odata, in bratele ei tinere de doica – ii intinde acel pahar cu apa in asemenea genuinitate, in asemenea puritate de suflet, încît pacatosul (pacatuise cu o debila mintal, dupa ce rezistase stoic seducatoarei mondene), framintatul Parinte intelege, in sfirsit, ca un pahar cu apa dat din suflet e mai de pret decit cea mai clamata, canonica 'credinta'.
Dar sa va spun acum ca, facind un bilant asupra lecturilor care mi-au trecut dinainte in ultimul timp, observ prezenta, cu obstinatie, a citorva teme, ciclic reluate, desi nu totdeauna constient : una este cea a 'polemicilor' aparent benigne, caci, la scara localismelor autohtone (scuzati pleonasmul) un conflict ca 'Tismaneannu/Goma', exacerbat intre peretii strimti si deformati ai mediaticei romanesti, poate apare drept un jalnic regionalism, demn, poate, de o escaladare a furiei care-l gituie pe venerabilul Samuel Hungtington atunci cînd remarca ghinionul ca Europa sa stea sub pericolul (enervant) al 'barbarilor la porti', al balcanicilor prinsi in acel dans ridicol – "clash of civilizations" – in care tehnologiei nu doar supreme, dar absconse, deci-atit-de-subtile-deci-oh-atit-de-rafinate, ii raspundea (cit de ridicol, oh, yes) bita oierului, sau macar intepatura (sic) din cojocul acestuia; O alta tema care ma fascineaza in present este cea a 'informatiilor' (nimic ironic aici) – sursele sînt din ce in ce mai pure, validind dictonul dupa care 'cine cauta, gaseste'; topica este intotdeauna legata de combinatia intre 'real', genuin, acum si aici, deci cu titlu de urgenta, si 'proiectiv', dorit, imaginat, reprezentat, vechi ca si nou – obicei ramas, probabil, din vremea unui incurabil 'idealism'. Informatia cea mai recenta a venit de la un articol al unui anume Griffin, tradus de cei de la "Altermedia", un articol care nareaza si dramatizeaza, literalmente, filmul nasterii Sistemului Federal de Rezerva American (Federal Rezerve Bank) - o deconstructie, cu de-amanuntul a mecanismelor grosolan de simple ale manipularii – jafului la drumul mare! – la care sintem supusi cu toti dinspre dictatura, veche si ascunsa in timp si ea, a banului. Traim radicalismul neputincios (sic) al unor vremuri in care se poate afirma cu extrem cinism ca, daca avem o masura a unitatii noastre, daca pare ca ceva ne uneste, totusi, aceasta nu este altceva decit realitatea…manipularii noastre si, cu ea, realitatea Marelui Manipulator, a carui insatiabila sete vampirica de a stapini a atins cote fara precedent la nivel psiho-social (am repetat si in alte texte ale mele ca meritul lui I.P.Culianu este, intre altele, acela de a fi incercat sa emfaseze acest plan al 'psiho-socialului', unde manipularea este, deja, incontrolabila). Tinta Manipulatorului: insasi identitatea, chestiunea identitatii noastre. Dar despre cea din urma ma pornisem sa va spun, si haideti sa recunoastem impreuna ca si conflictul Goma/Tismaneanu nu sta decit sub semnul acestei lacunare paradigme, in care 'actantii' se servesc de abile 'qui-pro'quo-uri', de masti si deghizari de alcov, invatate nu de ieri de azi, sublimate nu de ieri de azi in retortele alchemice ale perfidei dedublari (cînd spun 'actantii', spun, desigur, numai despre una din extreme). Dar ce altceva este aceasta decit Ludicul, conceptul caruia i-am dedicat o teza de doctorat si pe care m-am hotarit, ex-abrupto acum cîteva luni, ca ar fi mai bine sa o finalizez ca si carte in limba romana, o carte care sa se poata eschiva de la natura 'teoretic-academica' ceruta de canonada cu un stil care s-a pretins de la inceput, vai, atit de distins (sic) inaccesibil, preferential totdeauna intre academicii mei "stiff-upper-lip" de la Monash University, ca si de aiurea.
Ei bine, Ludicul acesta, cum spuneam, este ceva atit de simplu, la urma urmelor - o cangrena subtil distribuita asupra perceptiei si sensibilitatii umane, încît iata acum pe aceasta cunostinta a mea aici in Melbournul pustiului si mitului unitatii romanesti in diaspora, moralizindu-ma asupra 'greselii' de a fi lucrat la acest doctorat al meu: "Dar tu cine te crezi, mai, Ela, mare brinza ca scrii PhD-ul ala la Monash (e surprinzator ca si-a amintit ca degree-ul era un PhD!), bla-bla-bla; uite oameni realizati in Australia, romani realizati – si-mi evoca intii doua nume, dintre care primul de scriitor al carui 'elitism' si 'ermetism' de formatie si pura genealogie face ca textul sau, desi aparent dedicat 'strazii', sa nu poata nicicum cobori 'acolo', unde mirosul fetid al 'plebei' este preferabil intre copertile cartii decit experimentat 'pe viu' – poate sînt rea aici, o recunosc, erare humanum est, caci sînt oameni mai degraba 'damnati' decit 'vinovati', iar cruciatii uita de cele mai multe ori tocmai aceasta in vinatoarea lor de vrajitoare; amintindu-l pe celalalt, detractorul (am si eu detractorii mei!) ofera un exemplu viu de Ludic la panda, de subtila dedublare: un film-maker romano-australian ignorat cu premeditare de 'ei' cu zecile de ani, aici, in Melbourne, dar folosit acum drept exemplu la momentu', atunci cînd scopul tine mai degraba de 'divideetimperalizare' (cînd am relatat amicului cineast scena 'apologiei' pe care o culesese 'fara vina', a ris amar si atit). Ei, si individual mai da, totusi un exemplu de pe lista sa de clamati la gloria 'realizarii' iata ce spune ipochimenul: "Stii cine pot sa spun ca e realizat, uite, varul meu, manager la Toyota, mai Ela, nu tu. Profesia acestui om in Romania, 'inainte'? Profesor de istorie…profesor de istorie, ati auzit bine, dar – iertare - probabil ca nu surprind cu nimic.
Dar de ce va spun toate acestea ?!? Ei bine, daca veti reusi sa acceptati ca Ludicul (in Latina 'ludo, 'ludere' = a te juca) este, într-adevar, jocul Marelui Manipulator, ca este intrinsic, arhetipal aproape (suna scabrous, de-a dreptul, aceasta) in unii, dar deopotriva inofensiv daca ne gindim ca nu este 'decit un joc', fie el si suprem, exersat din timpuri imemoriale si rafinat pina la abjectie si apocalipticism si auto-disolutie in momentul istoric de fata…deci, daca veti intelege aceasta, atunci si numai atunci veti accepta si ca rezilienta unui Paul Goma, fata cu 'en-abim'-icul atac atit de 'firesc' (sic) al unui Vladimir Tismaneanu, nu reprezinta decit extremele unei dihotomii pe care si unul, si celalalt, dar si noi, cei 'din mijloc' avem datoria unii fata de ceilalti sa o aducem la unitate; sub becul de neon al liftului in care am inceput, deja, ascensiunea acestui nou mileniu, stam toti, pina la unul; si orice privire 'in afara' din aceasta cutie infernala a vrajbei noastre, se va lovi de cerul albastru, They may atit de albastru încît pare ca am si uitat de el…
AURELIA SATCAU,Melbourne,Australia
e-mail: aurelia.satcau@gmail.com
_________________________________
OPINII SI SUSTINERI
HAURILE ABISULUI
- Adevarul este urmatorul: mama mea era de origine bieloruso-polono-germana. Dar bunicul ei dupa tata fusese casatorit cu o moldoveanca din Basarabia. Într-adevar, mama stia putin limba romana, fiindca, in anul 1917, ea lucrase, in calitate de sora de caritate, intr-un spital militar rus, din apropiere de Bacau, Piatra-Neamt si Tecuci. În afara de militarii rusi, la spital erau adusi si ofiterii si soldatii romani raniti sau otraviti de gaze de razboi. Bineinteles ca personalul spitalului trebuia sa comunice cu romanii bolnavi, asa ca invatarea unor cuvinte romanesti era o necesitate. De asemenea, mama ne-a povestit mult despre natura poetica a Moldovei, despre taranii moldoveni - oameni saraci, naivi si sinceri. Prin urmare, mi-au fost insuflate, din copilarie, o serie de notiuni despre cultura si limba poporului roman.
- Ulterior, in anul 1941, deci in plin razboi, ati inceput, in mod sistematic, studiul limbii romane. Care au fost motivatiile?
- Cred ca au fost trei motivatii initiale: primo, eram constient ca, pentru un romanist calificat (cum doream eu sa fiu), era o necesitate stringenta de a cunoaste materialul romanesc; secundo, exista si un motiv patriotic: pentru noi, polonezii, Romania, poporul roman constituie un aliat vechi, un prieten din copilarie, un amic ,din a vechimei zile", cum se spune; tertio, au contat amintirile mamei, de care va spuneam. Totusi, mai tarziu a aparut o motivatie noua. În cursul studiilor mele de romanistica, am ajuns la concluzia ca limba romana poseda specificul si originalitatea cea mai mare in comparatie cu alte limbi romanice. Iata un exemplu din domeniul vocabularului de originea latina. Se stie ca in fiecare limba romanica exista doua paturi lexicale. Primul strat cuprinde cuvintele savante. Aceste cuvinte au patruns in romana din celelalte limbi neolatine (mai ales din franceza si italiana) sau prin intermediul limbii ruse, engleze si germane, incepand cu secolul XIX-lea, si formeaza un standard comun, pot sa spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzand si limba romana. Al doilea strat cuprinde vocabularul mostenit direct din latina vorbita. Acest vocabular formeaza, impreuna cu niste trasaturi specifice ale gramaticii, fondul esential si stravechi al limbii romane. Ca urmare, fondul lexical principal romanesc pastreaza niste serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustica, arhaica si locala - latinisme care sunt atestate inca in comediile lui Plautus si Terentius sau numai in inscriptii din provincii dunarene. Acest vocabular original oglindeste starea sociala si spirituala, economica si politico-militara a populatiei protoromane din Peninsula Balcanica. Se poate spune chiar mai mult decat atata: el ii da limbii romane un specific enigmatic, incomparabil si delicios fata de celelalte limbi romanice (vezi articolul meu "Un bastion lexical al ocrotirii limbii romane in Republica Moldova", publicat in volumul "Omagiu profesorului Vladimir Zagaevschi la 79 de ani", Chisinau, CEP USM, 2003). Astazi,nazuinta mea de a descifra acest specific enigmatic reprezinta cea maiimportanta motivatie in studiul meu sistematic al limbii romane. Problema ocrotirii limbii si culturii romane in Republica Moldova este o chestiune arzatoare, o problema de insemnatate vitala pentru viitorul popoarelor din ambele tari romanice ele Europei Centrale. De aceea as vrea sa analizez mai amanuntit situatia aceasta. Atunci cand de pe teritoriul Republicii Moldova a fost restituit vesmantul firesc al limbii romane - alfabetul latin, noi, lingvistii, speram ca aceasta va servi drept stimulent pentru evolutia vertiginoasa, in continuare, a dezvoltarii culturii si limbii literare romane pe acest teritoriu. Cu regret, trebuie sa spun ca acest proces se realizeaza foarte lent, mai exact se gaseste intr-un punct mort. Sa analizam cauzele. Pe parcursul a 150 de ani, in imperiul tarist, apoi in cel sovietic, ca de altfel si in alte imperii, existau doua feluri de limbi: cea oficiala (imperiala), altfel zis, limba natiunii ,de pontaj", si limbile locale. Bineinteles, in Rusia, apoi si in ex-URSS, se da prioritate limbii ruse. La fel s-au intamplat lucrurile in imperiul francez - unde predomina limba franceza, in cel britanic - unde domina limba engleza etc. Limbile locale ale natiunilor lipsite "de pontaj" erau pe planul doi. As vrea sa subliniez ca relatiile intre limbile imperiale si cele nationale, in nici un imperiu, nu au fost niciodata si nu sunt nici astazi niste relatii pasnice. Lupta psiholingvistica intre aceste limbi poarta un caracter crud, e lipsita de umanism, intelegere etc. Repet: acest lucru este caracteristic, de fapt, tuturor limbilor vorbite de natiuni mici, din toate imperiile. O situatia extrema si in acelasi timp paradoxala o reprezinta astazi limba irlandeza. Începand cu secolul al XII-lea, cand Irlanda a fost incorporata in statul englez, aceasta limba celtica fusese sistematic si energic oprimata de catre limba engleza imperiala. Prestigiul psiholingvistic al limbii engleze a crescut pana la un asemenea grad, incat, de prin secolul al XVII-lea, marii scriitori de originea irlandeza, ca de pilda J. Swift, G. Green, J. Joyces, si-au scris operele lor numai in limba engleza. Începand cu anul 1949, Irlanda nu mai este o parte componenta a Imperiului Britanic, cu atat mai mult ca un asemenea imperiu nici nu mai exista. Totusi, desi limbairlandeza este sustinuta de guvern si declarata drept limba de stat, in realitate, ea este intrebuintata doar ca o limba materna, nici mai mult decat de un procent de irlandezi. Astfel ca limba bastinasa a poporului irlandez, invinsa si alungata din viata sociala, dispare sub presiunea limbii imperiale engleze. Unui proces asemanator ii sunt supuse multe limbi si din spatiul postsovietic. De pilda, pe cale de disparitie se gasesc limba bielorusa, ca si limbile ugro-finice din regiunile Volga si Obi.
- În ce ar consta mecanismul intern al "irlandizarii" limbii romane din Republica Moldova?
- Catre inceputul anilor '90, in majoritatea limbilor nationale din spatiul sovietic repertoriul de stiluri a ramas incomplet, iar uneori pur si simplu deteriorat. O urmare a acestui fapt a fost nedezvoltarea totala sau rusificarea terminologiei nationale. Doar pentru oamenii fara o pregatire temeinica in cultura si terminologie a limbiin materne, acest proces parea inocent, ei procedand la adaugarea desinentelor limbii materne la cuvintele rusesti respective. Dar acest proces a dus la schimbari serioase, mai intai in atitudinea vorbitorilor fata de limbile lor materne. Actualmente, in multe cazuri, functionarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populara sateasca, mai rar - oraseneasca, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal si profesional, cu regret trebuie sa spun, poarta de obicei un caracter de parada sau se transforma in vorbirea macaronica. Iata doua exemple. În ianuarie '93, am participat, cu referatul Problemele lingvistice pe teritoriul Moldovei in perioada postsovietica, la Conferinta stiintifico-practica Interesele de stat si rolul organelor de interne in asigurarea ordinei constitutionale, a drepturilor si libertatilor omului in raioanele de est ale Republicii Moldova. Dupa conferinta a avut loc un five o'clock, in cursul caruia prim-viceministrul Ministerului de Aparare al Republicii Moldova ne-a povestit (bineinteles in limba romana) despre rolul si locul Armatei Nationale in desfasurarea luptelor in raioanele de est ale Moldovei. Asistau la discutie si doi generali din Romania, care fusesera invitati la conferinta in calitate de observatori. Noi, tustrei, ascultam cu atentia incordata povestirea cuprinzatoare a ministrului. Totusi, din timp in timp, observam pe fetele invitatilor nostri o umbra usoara a unui deranj si a lipsei de intelegere. "Iertati-ma, va rog - am spus eu - "poate va deranjeaza ceva? Pot sa va ajut?" "Stiti, dom' profesor, din cand in cand nu-l prea intelegem pe domnul ministru, a soptit unul dintre interlocutori. De pilda, ce inseamna bronietransportior, dot, pulemiotnoie gnezdo?". "Probabil autoblindat, cazemata, cuib de mitraliera" - am tradus eu. Am spus deja mai sus ca restituirea vesmantului firesc al limbii romane - alfabetului latin, a fost intrepretata de intelectualii si patriotii din Republica Moldova si Romania, ca si de noi, romanistii, ca un pas decisiv pe calea eliberarii de dictatul cultural sovietic. S-a aflat ca, de fapt, catusele de terminologie sunt mult mai tari decat lanturile ortografice! În iulie '95, am avut prilejul sa particip la Conferinta stiintifica din cadrul Parlamentului Republicii Moldova, intitulata "Limba romana este numele corect al limbii noastre", asadar o conferinta privind denumirea corecta a limbii de stat din Republica Moldova. Spre surprinderea mea, organizatorii conferintei m-au rugat sa vorbesc... ruseste (?!). Deoarece, chipurile, daca in calitatea mea de profesor din Sankt-Petersburg, as vorbi romaneste, parlamentarii pur si simplu nu vor intelege nici situatia ca atare, dar nici ceea ce le voi spune! De fapt, motivul adevarat, intuiam eu, consta in faptul ca ei, nu de la Sankt-Petersburg, precum si profesorul Stanislav Semcinski (care s-a stins din viata in 2001), sosit de la Kiev, am vorbit romaneste. Au incercat sa faca acelasi lucru si deputatii, dar pana la urma tot in ruseste au spus ce aveau de spus! Rezumand, as vrea sa subliniez inca o data ca situatia lingvistica din Republica Moldova este destul de complicata si chiar periculoasa. Din moment ce o limba imperiala (in cazul nostru - rusa) are o influenta atat de mare, iar limba nationala isi gaseste utilizare numai in plan local, satesc, astfel saracindu-si treptat repertoriul, se poate ajunge la o situatie catastrofala. Pentru a nu o admite, noi, lingvistii, investigam acum un domeniu important, care se numeste sinergetica - stiinta care studiaza mecanismul intern al limbii, factorii lui - fiziologic, national, psihologic, care, impreuna, influenteaza dezvoltarea limbii. În cazul in care sinergetica limbii nationale este slaba, distrusa, limba e sortita pieirii. Dovada o avem chiar alaturi, in Belarus - limba belarusa practic a murit, actualmente belaruseste se vorbeste doar la Institutul de Lingvistica de la Minsk. Partial, procesul s-a extins si in Ucraina, in special in partea de est a acestei tari. Exista inca o chestiune destul de actuala: faptul ca alaturi de Republica Moldova se afla Romania ar putea oare sa aiba vreo influenta asupra evolutiei limbii romane in Basarabia? Dupa mine, la ora actuala, aceasta influenta a statului roman este foarte slaba, cu exceptia efortului depus de intelectualitate in domeniul stiintei si al educatiei, avandu-se in vedere editarea in comun a unor carti si publicatii periodice, schimburile de profesori, studenti si elevi etc. Dar, in plan general, aceste eforturi se prezinta doar ca o picatura in mare.
Din acest punct de vedere, perspectiva este destul de trista. Tin sa mentionez ca specificul stilistic al limbii imperiale si al terminologiei ei joaca parca rolul unui virus lingvistic, ce paralizeaza sinergetica imunitara a limbii nationale, prin patrunderea ei in lexic, iar prin acesta si in fonetica, sintaxa, morfologie. Drept urmare, limba nationala risca sa fie coborata la nivelul unui dialect casnic, de bucatarie, astfel incat, peste cateva generatii, este posibil sa intre intr-o perioada de "irlandizare". Dar depistarea si analiza unor defectari sinergetice izolate in procesul interferentei limbilor nu solutioneaza problema. În acest sens este necesara influenta unei atitudini constructive "de sus", sprijinita de resursele materiale si financiare necesare. Eu cred ca ocrotirea si sustinerea prestigiului limbii romane in Basarabia presupune aplicarea, utilizarea ei intensa in toate domeniile de activitate, dar mai intai la nivel statal si administrativ, ceea ce trebuie sa se imbine cu propagarea ei prin literatura artistica de nivel inalt, prin predarea scolara minutios gandita si prelucrata,care foloseste metode si tehnologii moderne, computerizate, iar pentru aceasta trebuie sa introducem limba romana in Internet si in posta electronica. Acest principiu urmeaza sa fie respectat in scolile de toate nivelele, incepand de la cea primara si terminand cu facultatile universitare.
- În anul 1939, ati fost admis la Facultatea de Filologie a Universitatii din Leningrad, unde i-ati avut profesori, intre altii, pe V.F. Sismariov, L.V. Scerba, R.A. Budagov, V.I. Propp, E.A. Referovskaia, romanisti celebri in toata lumea. Îmi puteti spune ce ati invatat de la acesti mari savanti?
- Eu am avut marele noroc de a audia cursurile si de a frecventa o serie de seminarii tinute de romanistii rusi deveniti celebri in toata lumea - academicianul V.F. Sismariov, membru-corespondent al Academiei Sovietice, R.A. Budagov (ulterior devenit si el academician), prof. E.A. Referovskaia s.a. Aflandu-ma la aspirantura, in 1944-47, i-am avut, in calitate de conducatori stiintifici, tot pe acad. Sismariov si prof. Budagov. Profesoara E. A. Referovskaia mi-a fost referent oficial la sustinerea tezei mele de candidat, care avea titlul Stilul si limba lui J.J. Rousseau in "Confesiuni". În afara de aceasta, la Leningrad, si pe urma la Saratov, unde a fost evacuata Universitatea, am audiat cursuri si am frecventat o serie de seminarii, am sustinut examene si am beneficiat de indrumarea unor distinsi lingvisti si istorici literari din cadrul Facultatii de Filologie a Universitatii noastre. Îmi amintesc de cursurile sustinute de acad. I.I. Mescianinov (tipologia limbilor si lingvistica generala), acad. L.V. Scerba si prof. L.R. Zinder (lingvistica experimentala), acad. I.I. Tolstoi (literatura antica), prof. I.M. Tronski (istoria limbii latine), prof. G.A. Bialii (creatia artistica a lui Dostoievski). As vrea sa mentionez, in mod special, ca am avut norocul de a frecventa cursurile si seminariile unor reprezentanti, cei mai de seama, ai scolii (cazute in dizgratie, in perioda mentionata) formalismului rus. Am in vedere un remarcabil lingvist si istoric literar, acad. V.V. Jirmunski, un folclorist-structuralist de talie mondiala, prof. V.I. Propp, si prof. B.V. Tomaszewski, care a studiat, initial, tehnica la Universitatea din Liege (Belgia), devenind pe urma un mare filolog-puskinist, acordand o atentie sporita textologiei structurale. În anul 1947, prof. B.V. Tomaszewski mi-a fost referent oficial la sustinerea tezei de candidat. Prin anii '30-'50, anii mei de studentie si de aspirantura, noi am fost lipsiti de posibilitatea de a lua contact cu marii lingvisti din strainatate, ca L. Hjelmslev, I. Iordan, R. Jakobson, J. Kurylowicz, A. Martinet, Al. Rosetti, E. Petrovici, V. Pisani, Sever Pop, L. Spitzer s.a. Totusi, ocolind cortina de fier a cenzurii de partid, dascalii nostri de la Universitatea leningradiana ne-au unit cu ideile si metodele creatoare ale lingvisticii si filologiei occidentale.
- Va multumesc pentru raspunsurile Dvs.!
Interviu realizat de Ilie Rad,e-mail: ilierad@yahoo.com
Sankt-Petersburg - Cluj-Napoca, oct. 2005-febr. 2006
______________________________________
"SOLDAT" VERSUS "MERCENAR":
DESPRE FALSELE DIHOTOMII ALE ISTORIEI
Articolul care urmeaza este destinat introducerii unei note de optimism (!) in cavalcada foarte serioaselor, amarelor polemici in care sînt prinsi, de o anume parte, cei care au vazut si fata tainica dar neagra, a lumii; aceia care, plasati in pozitia inconfundabila a jucatorului nobil si grav la masa vietii, nu vor sa (mai) creada ca 'jocul', ca orice joc, are si un sfirsit (nu, nu jocul vietii, veti vedea imediat ce 'joc'). Dedic, asadar, acest articol tuturor celor pe care i-am gasit pe frontul asymetric ca si soldati cu o cauza iar nu ca mercenari sau exponenti agentati de vreun interes sau altul, cel mai adesea interesul 'altuia'. Respectele mele acestor seniori ai Adevarului in casa carora am poposit de curind si care, aidoma doicii Pelaghia in "Parintele Serghi" al lui Tolstoi, ii intinde parintelui -prunc odata, in bratele ei tinere de doica – ii intinde acel pahar cu apa in asemenea genuinitate, in asemenea puritate de suflet, încît pacatosul (pacatuise cu o debila mintal, dupa ce rezistase stoic seducatoarei mondene), framintatul Parinte intelege, in sfirsit, ca un pahar cu apa dat din suflet e mai de pret decit cea mai clamata, canonica 'credinta'.
Dar sa va spun acum ca, facind un bilant asupra lecturilor care mi-au trecut dinainte in ultimul timp, observ prezenta, cu obstinatie, a citorva teme, ciclic reluate, desi nu totdeauna constient : una este cea a 'polemicilor' aparent benigne, caci, la scara localismelor autohtone (scuzati pleonasmul) un conflict ca 'Tismaneannu/Goma', exacerbat intre peretii strimti si deformati ai mediaticei romanesti, poate apare drept un jalnic regionalism, demn, poate, de o escaladare a furiei care-l gituie pe venerabilul Samuel Hungtington atunci cînd remarca ghinionul ca Europa sa stea sub pericolul (enervant) al 'barbarilor la porti', al balcanicilor prinsi in acel dans ridicol – "clash of civilizations" – in care tehnologiei nu doar supreme, dar absconse, deci-atit-de-subtile-deci-oh-atit-de-rafinate, ii raspundea (cit de ridicol, oh, yes) bita oierului, sau macar intepatura (sic) din cojocul acestuia; O alta tema care ma fascineaza in present este cea a 'informatiilor' (nimic ironic aici) – sursele sînt din ce in ce mai pure, validind dictonul dupa care 'cine cauta, gaseste'; topica este intotdeauna legata de combinatia intre 'real', genuin, acum si aici, deci cu titlu de urgenta, si 'proiectiv', dorit, imaginat, reprezentat, vechi ca si nou – obicei ramas, probabil, din vremea unui incurabil 'idealism'. Informatia cea mai recenta a venit de la un articol al unui anume Griffin, tradus de cei de la "Altermedia", un articol care nareaza si dramatizeaza, literalmente, filmul nasterii Sistemului Federal de Rezerva American (Federal Rezerve Bank) - o deconstructie, cu de-amanuntul a mecanismelor grosolan de simple ale manipularii – jafului la drumul mare! – la care sintem supusi cu toti dinspre dictatura, veche si ascunsa in timp si ea, a banului. Traim radicalismul neputincios (sic) al unor vremuri in care se poate afirma cu extrem cinism ca, daca avem o masura a unitatii noastre, daca pare ca ceva ne uneste, totusi, aceasta nu este altceva decit realitatea…manipularii noastre si, cu ea, realitatea Marelui Manipulator, a carui insatiabila sete vampirica de a stapini a atins cote fara precedent la nivel psiho-social (am repetat si in alte texte ale mele ca meritul lui I.P.Culianu este, intre altele, acela de a fi incercat sa emfaseze acest plan al 'psiho-socialului', unde manipularea este, deja, incontrolabila). Tinta Manipulatorului: insasi identitatea, chestiunea identitatii noastre. Dar despre cea din urma ma pornisem sa va spun, si haideti sa recunoastem impreuna ca si conflictul Goma/Tismaneanu nu sta decit sub semnul acestei lacunare paradigme, in care 'actantii' se servesc de abile 'qui-pro'quo-uri', de masti si deghizari de alcov, invatate nu de ieri de azi, sublimate nu de ieri de azi in retortele alchemice ale perfidei dedublari (cînd spun 'actantii', spun, desigur, numai despre una din extreme). Dar ce altceva este aceasta decit Ludicul, conceptul caruia i-am dedicat o teza de doctorat si pe care m-am hotarit, ex-abrupto acum cîteva luni, ca ar fi mai bine sa o finalizez ca si carte in limba romana, o carte care sa se poata eschiva de la natura 'teoretic-academica' ceruta de canonada cu un stil care s-a pretins de la inceput, vai, atit de distins (sic) inaccesibil, preferential totdeauna intre academicii mei "stiff-upper-lip" de la Monash University, ca si de aiurea.
Ei bine, Ludicul acesta, cum spuneam, este ceva atit de simplu, la urma urmelor - o cangrena subtil distribuita asupra perceptiei si sensibilitatii umane, încît iata acum pe aceasta cunostinta a mea aici in Melbournul pustiului si mitului unitatii romanesti in diaspora, moralizindu-ma asupra 'greselii' de a fi lucrat la acest doctorat al meu: "Dar tu cine te crezi, mai, Ela, mare brinza ca scrii PhD-ul ala la Monash (e surprinzator ca si-a amintit ca degree-ul era un PhD!), bla-bla-bla; uite oameni realizati in Australia, romani realizati – si-mi evoca intii doua nume, dintre care primul de scriitor al carui 'elitism' si 'ermetism' de formatie si pura genealogie face ca textul sau, desi aparent dedicat 'strazii', sa nu poata nicicum cobori 'acolo', unde mirosul fetid al 'plebei' este preferabil intre copertile cartii decit experimentat 'pe viu' – poate sînt rea aici, o recunosc, erare humanum est, caci sînt oameni mai degraba 'damnati' decit 'vinovati', iar cruciatii uita de cele mai multe ori tocmai aceasta in vinatoarea lor de vrajitoare; amintindu-l pe celalalt, detractorul (am si eu detractorii mei!) ofera un exemplu viu de Ludic la panda, de subtila dedublare: un film-maker romano-australian ignorat cu premeditare de 'ei' cu zecile de ani, aici, in Melbourne, dar folosit acum drept exemplu la momentu', atunci cînd scopul tine mai degraba de 'divideetimperalizare' (cînd am relatat amicului cineast scena 'apologiei' pe care o culesese 'fara vina', a ris amar si atit). Ei, si individual mai da, totusi un exemplu de pe lista sa de clamati la gloria 'realizarii' iata ce spune ipochimenul: "Stii cine pot sa spun ca e realizat, uite, varul meu, manager la Toyota, mai Ela, nu tu. Profesia acestui om in Romania, 'inainte'? Profesor de istorie…profesor de istorie, ati auzit bine, dar – iertare - probabil ca nu surprind cu nimic.
Dar de ce va spun toate acestea ?!? Ei bine, daca veti reusi sa acceptati ca Ludicul (in Latina 'ludo, 'ludere' = a te juca) este, într-adevar, jocul Marelui Manipulator, ca este intrinsic, arhetipal aproape (suna scabrous, de-a dreptul, aceasta) in unii, dar deopotriva inofensiv daca ne gindim ca nu este 'decit un joc', fie el si suprem, exersat din timpuri imemoriale si rafinat pina la abjectie si apocalipticism si auto-disolutie in momentul istoric de fata…deci, daca veti intelege aceasta, atunci si numai atunci veti accepta si ca rezilienta unui Paul Goma, fata cu 'en-abim'-icul atac atit de 'firesc' (sic) al unui Vladimir Tismaneanu, nu reprezinta decit extremele unei dihotomii pe care si unul, si celalalt, dar si noi, cei 'din mijloc' avem datoria unii fata de ceilalti sa o aducem la unitate; sub becul de neon al liftului in care am inceput, deja, ascensiunea acestui nou mileniu, stam toti, pina la unul; si orice privire 'in afara' din aceasta cutie infernala a vrajbei noastre, se va lovi de cerul albastru, They may atit de albastru încît pare ca am si uitat de el…
AURELIA SATCAU,Melbourne,Australia
e-mail: aurelia.satcau@gmail.com
_________________________________
OPINII SI SUSTINERI
HAURILE ABISULUI
Multiculturalismul,lozinca pe care occidentalii si mai presus de ei americanii ne-o pretind ca pe o conditie a acceptarii noastre in UE in Noua ordine mondiala, este germanele raului, al discordiei care va sfasia statele nationale (horribile dictu! ).Caci multiculturalismul nu inseamna ceea ce a insemnat , de pilda, pentru Banat, pace instre neamuri, conlucrare,drum deschis interculturalitatii, care este dupa opinia mea faza ideala a convietuirii neamurilor.Nu, multiculturalitate inseamna , cum se vede deja, dorinta vehementa a ceangailor de a se desprinde din hotarele Romaniei, intr-o enclava care la randu-i va deveni o bomba amorsata.Si ceangaii nu sunt decat capul de lance, dupa ei vin ceilalti unguri ardeleni,cu visul si jalea lor care a mocnit , a clocotit de la1 918 pana astazi.Scriitorii unguri cei mai importanti, cineastii unguri,politicienii,etc. au plans si plang desprinderea Ardealului de Ungaria si alipirea lui la Romania, prin tratatul de la Trianon. Ei ii spun Dictat.Nimic si nimeni nu-i va face sa inceteze sa spere intr-o revenire a Ardealului la Ungaria.Restul sunt povesti de adormit copiii.Mai sunt si alte comunitati care sub pavaza multiculturalismului ar voi enclavizarea Romaniei.Istoria recenta , a ultimilor 6o de ani a dovedit-o.Sarbii nostri sub influenta sarbilor maresalului Tito au crezut, la terminarea razboiului al doilea, in
alipirea Banatului la Yugoslavia, au visat cum au visat de cateva sute de ani o Voivodina cu capitala la Timisoara.Acestea sunt realitati, nu inchipuiri ale unui nationalist roman.Ce vor occidentalii cu tiganii nostri?Vor sa le ofere o conditie sociala demna,egala cu a noastra ?Ii intereseaza toti tiganii sau doar o categorie ajunsa la un standard de viata, ba chiar la o putere economica de neinchipuit pentru romanul de rand.?Pe acestia ii intereseaza soarta celorlalti tigani saraci, mizeri ? Nici poveste.Ei au invatat sa foloseasca lozincile europene, limbajul de plastic, fac proiecte sau se prefac a stii sa le faca. Banii obtinuti din prostirea occidentalilor sunt folositi doar in interesul lor strict, in afisarea unei opulente dezgustatoare.Ati avut prilejul sa-i vedeti cum dau cu tifla romanilor? Si aceasta in numele multiculturalitatii pe care occidentalii ne reproseaza ca n-o incurajam destul.Iar noi, guvernanti sau romani de rand ,obisnuiti deacum cu slugarnicia, sarim calul in zelul nostru de a face pe voie te miri cui, doar-doar om primi o ciosvarta din raiul celorlalti. Imi reprim aici dorinta dea continua cu aceste ganduri funeste.
ION MARIN ALMAJAN
e-mail: ion.marin.almajan@gmail.com
alipirea Banatului la Yugoslavia, au visat cum au visat de cateva sute de ani o Voivodina cu capitala la Timisoara.Acestea sunt realitati, nu inchipuiri ale unui nationalist roman.Ce vor occidentalii cu tiganii nostri?Vor sa le ofere o conditie sociala demna,egala cu a noastra ?Ii intereseaza toti tiganii sau doar o categorie ajunsa la un standard de viata, ba chiar la o putere economica de neinchipuit pentru romanul de rand.?Pe acestia ii intereseaza soarta celorlalti tigani saraci, mizeri ? Nici poveste.Ei au invatat sa foloseasca lozincile europene, limbajul de plastic, fac proiecte sau se prefac a stii sa le faca. Banii obtinuti din prostirea occidentalilor sunt folositi doar in interesul lor strict, in afisarea unei opulente dezgustatoare.Ati avut prilejul sa-i vedeti cum dau cu tifla romanilor? Si aceasta in numele multiculturalitatii pe care occidentalii ne reproseaza ca n-o incurajam destul.Iar noi, guvernanti sau romani de rand ,obisnuiti deacum cu slugarnicia, sarim calul in zelul nostru de a face pe voie te miri cui, doar-doar om primi o ciosvarta din raiul celorlalti. Imi reprim aici dorinta dea continua cu aceste ganduri funeste.
ION MARIN ALMAJAN
e-mail: ion.marin.almajan@gmail.com
______________________________________________
CAMPANII PENTRU MARILE SIMBOLURI
ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU a initiat,in Saptamana Mare,pregatirea documentatiei pentru unul din gesturile cel mai puternic incarcate de simbol national: INFIINTAREA EPISCOPIEI DE CEAHLAU.Imediat ce s-a comunicat aceasta noua initiativa a organizatiei,am primit mai multe comentarii de adeziune si sprijin,pe care le vom publica aici.In curand,ARP va da publicitatii documentele de sustinere si va deschide o lista publica de semnaturi dedicata acestei teme importante.Orice puncte de vedere pe aceasta tema si privind importanta Ceahlaului pentru romanime pot fi trimise la adresa arp.contact@gmail.com
_______________________________
PUBUBLICATIILE ARP
Asa cum am anuntat,in curand ARP va edita noua titluri noi,formand cel mai important grup de presa culturala din Romania.Lansarea acestor publicatii se va face in luna septembrie;amanarea acestui moment se datoreaza efortului deosebit pentru a organiza aceasta activitate astfel incat ea sa se desfasoare corespunzator.Publicam aici un fragment dintr-o scrisoare a lui Ionut Tene,admirabilul promotor literar de la Cluj-Napoca,implicat si el in acest program important.
_________________________
"E o onoare pentru mine sa fiu co-partas la revista "Capricorn". Ma bucura si ma motiveaza. Voi lua materiale si de la colegii confrati din Ardeal. Sper ca proiectul sa se realizeze in curand. De asemenea, nu trebuie sa ne lasam de proiectul ASCR. Aici la Cluj multi carcatotasi institutionalizati s-au speriat foarte tare ca le vom concura Uniunea. Le-am explicat ca aceasta noua asociatie nu concureaza pe nimeni eventual pe ea insasi. Oricum si in Europa exista mai multe asociatii scriitoricesti. Avem nevoie sa scoatem la vedere Romania tainica si profunda. Sunt alaturi de dvs. si Harul Bunului Dumnezeu ne va Lumina calea unei Romanii spirituale ca in perioada interbelica.
_________________________
"E o onoare pentru mine sa fiu co-partas la revista "Capricorn". Ma bucura si ma motiveaza. Voi lua materiale si de la colegii confrati din Ardeal. Sper ca proiectul sa se realizeze in curand. De asemenea, nu trebuie sa ne lasam de proiectul ASCR. Aici la Cluj multi carcatotasi institutionalizati s-au speriat foarte tare ca le vom concura Uniunea. Le-am explicat ca aceasta noua asociatie nu concureaza pe nimeni eventual pe ea insasi. Oricum si in Europa exista mai multe asociatii scriitoricesti. Avem nevoie sa scoatem la vedere Romania tainica si profunda. Sunt alaturi de dvs. si Harul Bunului Dumnezeu ne va Lumina calea unei Romanii spirituale ca in perioada interbelica.
IONUT TENE
e-mail: ionut.tene@personal.ro
__________________________________________
PARINTELE JUSTIN PARVU:
e-mail: ionut.tene@personal.ro
__________________________________________
PARINTELE JUSTIN PARVU:
"CUVINTE DE INTELEPCIUNE"
Un ucenic a întrebat: Parinte, ce va sa zica aceea ca ceea ce va veni "nu a mai fost de la începutul lumii pîna acum"? Pai nu vezi, a zis, ca lumea întreaga e un Pitesti [e vorba de "reeducarea" de la Pitesti] urias? Daca pîna acum slugile diavolului au vrut sa ne lepadam de credinta, de Adevar, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e înca o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor stradui din toate puterile sa îndraceasca, sa satanizeze omul. Si ei stiu de acum cum s-o faca. Si cine si cît se va putea împotrivi îndracirii fortate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: "Caci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pâna acum si nici nu va mai fi. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi
se vor scurta acele zile" (Matei 24: 21-22).
Un ucenic a întrebat: Parinte, ce va sa zica aceea ca ceea ce va veni "nu a mai fost de la începutul lumii pîna acum"? Pai nu vezi, a zis, ca lumea întreaga e un Pitesti [e vorba de "reeducarea" de la Pitesti] urias? Daca pîna acum slugile diavolului au vrut sa ne lepadam de credinta, de Adevar, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e înca o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor stradui din toate puterile sa îndraceasca, sa satanizeze omul. Si ei stiu de acum cum s-o faca. Si cine si cît se va putea împotrivi îndracirii fortate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: "Caci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pâna acum si nici nu va mai fi. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi
se vor scurta acele zile" (Matei 24: 21-22).
______________________________________________
PENTRU STARETUL DE PE CEAHLAU,
PARINTELE JUSTIN PARVU
Un cuvant de la Alexandru Nemoianu, privitor la izgonirea Par.Justin
"Nu mai are importanta, in vesnicie, daca Parintele Iustin este sau nu scos din Staretie .Ce era de spus a spus. Este una dintre cele mai limpezi dovezi ca, in adevar, "nu suntem singuri". Iar dincolo de asta este Voia lui Dumnezeu".
____________________________________
CONFESIUNI DESPRE SCRIS
As dori sa fac cateva comentarii la doua dintre poeziile cuprinse in volumul meu. Ma voi referi mai intai la "Balada in ri".Initial s-a dorit a fi "Balada boschetarilor". Si cum viata acestor oameni eu o consider extrem de dura, cuvintele care sa dea acest ton erau cele care se terminau in "ri". Ulerior , amintindu-mi de o balada a lui Villon m-am gandit sa scriu o balada a tuturor cuvintelor care se termina in " ri " din limba romana, in care sens am facut un riguros inventar. A doua poezie la care as vrea sa ma refer este poezia "Sah-mat", care este, de fapt, un autentic final de partida de sah incheiat cu zugswang mat.( insemnand - daca bine retin - "mat inadusit").Prima mutare o are "albul", care reuseste sa invinga doar cu cele tri piese active pe care le mai are. Poezia se adreseaza - mai cu seama - iubitorilor de sah, dar nu numai acestora.
DUMITRU ANDREI
e-mail: dumitru_andrei@yahoo.com
_______________________________________
"CARTEA LA CARE LUCREZ"
In curand, urmeaza sa-mi apara prima carte. Volumul meu de debut este o lucrare de eseistica, "Despre Om si Tao" urmeaza sa apara in luna mai a acestui an la editura Echinox din Cluj. De asemenea, sper ca in cateva luni voi definitiva o lucrare de mari dimensiuni, "Manifestul partidului literar roman", plecand de la acel mic eseu,cu acelasi titlu, pe care l-am scris...
e-mail: dumitru_andrei@yahoo.com
_______________________________________
"CARTEA LA CARE LUCREZ"
In curand, urmeaza sa-mi apara prima carte. Volumul meu de debut este o lucrare de eseistica, "Despre Om si Tao" urmeaza sa apara in luna mai a acestui an la editura Echinox din Cluj. De asemenea, sper ca in cateva luni voi definitiva o lucrare de mari dimensiuni, "Manifestul partidului literar roman", plecand de la acel mic eseu,cu acelasi titlu, pe care l-am scris...
PETRE FLUERASU
e-mail: daymoppp@yahoo.com
e-mail: daymoppp@yahoo.com
Lucrez la memoriul de masterat despre romanul sa-i zicem utopic francez si german din sec XVIII (abatele Jean Jacques Barthélémy si Wilhelm Heinse)
MIRELLA JUNIE
e-mail: mirella.junie@wanadoo.fr
e-mail: mirella.junie@wanadoo.fr
____________________________________
MEMORIE SI DOCUMENTE
O foarte interesanta dezbatere privind memoria locala, initiata de Sorin Adam Matei,autorul cartii"Boierii Mintii":
http://lanoi.unwiki.com/index.php?title=Pagina_principal%C4%83
http://lanoi.unwiki.com/index.php?title=Pagina_principal%C4%83
__________________________________
"ANALIZE SI FAPTE"
PUNE ROMANITATEA IN LEGATURA
Pe doamna Aurelia SATCAU nu o cunosc personal. Cred ca e de putin timp in Australia. Am auzit de dansa. A terminat filologia in Bucuresti. Imi place ca scrie frumos. Ben Todica, sau Benoni Todica, este un bun amic de-al meu virtual insa, deoarece nu l-am vazut niciodata. Este un tip "fain", saritor, prietenos... Lucreaza ca regizor, operator si producator la postul de radio De asemenea lucreaza ca operator video la postul de televiziune CH31 pentru emisiunea saptamanala in limba romana, care se poate asculta pe internet la adresa:
http://www.3zzz.com.au/staging/default.aspx
faceti click pe site, apoi alegeti "romanian" apasati "listen", asteptati pana se incarca si puteti asculta emisiunea. Aveti timp si de asta??? Va trimit o fotografie de-a lui Ben impreuna cu o personalitate australiana, Tim Costello, fratele trezorierului guvernului federal al Australiei (Peter Costello).
http://www.3zzz.com.au/staging/default.aspx
faceti click pe site, apoi alegeti "romanian" apasati "listen", asteptati pana se incarca si puteti asculta emisiunea. Aveti timp si de asta??? Va trimit o fotografie de-a lui Ben impreuna cu o personalitate australiana, Tim Costello, fratele trezorierului guvernului federal al Australiei (Peter Costello).
GEORGE ROCA,Australia
e-mail: george.roca@gmail.com
e-mail: george.roca@gmail.com
______________________________________________
CARTI IN FORMAT ELECTRONIC ALE SAVANTULUI
SI SCRIITORULUI FLORENTIN SMARANDACHE
carti de literatura se gasesc in situl:
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooksLiterature.htm
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooksLiterature.htm
carti de stiinta se gasesc in situl:
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooks-otherformats.htm
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooks-otherformats.htm
-------------------------------------------
O SCRISOARE
A DLUI CORNELIU LEU,
DIRECTORUL REVISTEI"ALBINA"
O imagine a vietii scriitorului roman de azi
Iubite Domnule Garbea V-am cautat de mai multe ori la telefon, impresionat de cele doua mesaje ale Dumneavoastra privind plata cotizatiei pe 2005 (pe care sunt dispus s-o virez, dar nu stiu cat), dar, mai ales, privind lista cu viii morti si mortii vii pe care mi-ati transmis-o. E impresionanata confuzia intre morti si unii chiar foarte vii, adica activi, dar care nu va dau atentie. Ca om care, doar datorita persoanei dumneavoastra, dau atentie conducerii acestei obsti, va marturisesc explicatia dezinteresului: Aceasta Uniune a Scriitorilor nu ne reprezinta, nu corespunde asteptarilor noastre si nici nu ne ia in serios, decat in momente electorale. Ca dovada, scrisoarea mea de anul trecut adresata atat presedintelui cat si vicepresedintelui executiv care pretinde ca-mi e prieten, imediat dupa alegerea lor, in care nu le faceam decat niste modeste sugestii, nu in interesul meu, ci spre unele avantaje ale obstii - scrisoare a carei copie v-am trimis-o si Domniei Voastre, dar nu am primit nici un raspuns. In aceste conditii, e normal ca, unii dintre noi care , din fericire, suntem inca destul de activi, sa fim morti din punctul de vedere al cotizatiei care se incaseaza in interesul altora. Trecand aproape un an de la aceasta scrisoare a mea, va rog sa retransmiteti din partea mea, adresantilor, acelasi dispret pe care l-au dovedit si ei fata de mine. Iar pe Domnia Voastra, stimandu-Va, Va sfatuiesc sa nu ne mai amenintati ca ne opriti pensisa de merit (care este, intr-adevar, trimisa prin Uniune, dar acordata printr-o lege a Statului de Drept) ci, asa cum intelept ati procedat, sa urmati cursul actiunilor Asociatiei din Bucuresti fara discriminarile egoist-partizane ale d-lui. Intrucat Va consider un om de fair-play si, dupa cum constatati, nu am avut, la rubrica Copie carbon toate adresele colegilor nostri, va rog sa fiti amabil a transmite dupa acest mesaj un forward tuturor colegilor pe care ii aveti in baza de date. Va fi inca un exemplu pentru obiectivitatea de care avem nevoie. Cu cele mai alese sentimente,
Corneliu Leu
____________________
LECTURI NECESARE:
____________________
LECTURI NECESARE:
www.oglindaliterara.ro
___________________
LECTURI FUNDAMENTALE:
___________________
LECTURI FUNDAMENTALE:
_______________________________________
SCRISORI DE PRETUTINDENI PENTRU ARP
Mi-as dori materialul"Povestea despre un oras strimb sau sfirsitul Bucurestilor"
MARIN TOMA
e-mail: dordedor@gmail.com
e-mail: dordedor@gmail.com
____________________________________
LA INCHIDEREA EDITIEI
Recent, printr-o decizie a fondatorilor, ARP a stabilit sa extinda activitatile de contacte culturale si programele de dezbateri publice, organizand, impreuna cu institutii publice, asociatii culturale si scriitoricesti, grupuri de reflectie si de studiu, intalniri in toata tara dedicate temelor care ne preocupa.
Cei ce doresc sa fie inclusi in aceste programe, pot scrie la adresa arp.contact@gmail.com
ANALIZE SI FAPTE este un buletin independent, gratuit si non-comercial, care isi propune sa promoveze dezbaterea si circulatia libera de idei culturale, intemeiate pe competenta, pragmatism si solidaritate intelectuala. In acelasi timp, va stam la dispozitie - si vom difuza gratuit - orice comunicat ne veti trimite, informatie sau scurt comentariu pe teme de interes larg (inclusiv cercetari, studii si realizari ale Dvs. pe care considerati ca merita sa fie cunoscute). Trimiteti acest buletin in toata lumea, tuturor celor interesati.
posted by ANALIZE SI FAPTE at 17:33
Links to this post:
Creaţi un link
<< Home